Viena: ghid de călătorie + ponturi

Băi, cât de frumos e orașul ăsta!

Ah, erați și voi aici. Scuze. Salut. Întrați, da, ștergeți-vă pe picioare și luați loc pe scaun. Am pregătit videoproiector și biscuiți, pentru că nu se cade să primești musafirii oricum. Sau cel puțin asa e la mine la Bacău, aici la București, cine poate sa știe?

În fine. Fără alte introduceri, am fost de revelion la Viena. Orașul ăsta e superb. Nu știu dacă întrece Budapesta în colțișorul ăla pe care îl țin în suflet pentru orașe care îmi plac, dar e cu siguranță pe podium.

Fotografii de acolo puteți găsi pe contul de Instagram. 

Partea proastă atunci când călătorești de revelion este că toată lumea face asta. În Viena auzeam română la fiecare 5 minute, iar de multe ori, la cât de ușor dădeai peste oameni din țară, îmi venea să înfig steagul romanesc în mijlocul piețelor vieneze și să declar Viena pământ romanesc. Sau aia era cu Basarabia. Cine mai știe?

Am mers la Viena cu Andreea, o prietenă pe care o știu din vremuri pe care abia mi le amintesc, din Consiliul Elevilor. Andreea e foarte mișto în călătorii, deci dacă vreți, puteți să o urmăriți aici: @andreeamariadicu

În fine, am plecat pe 29 spre Viena, iar singurul lucru pe care am reușit să îl facem în seara aia a fost sa mergem la Târgul de Crăciun (sau de Anul Nou) de la Primăria din Viena.

Târgul e foarte frumos. Îți dă pe de o parte un aer din ăsta foarte regal și ușor diferit față de târgurile pe care le vezi în țară, iar pe de altă parte, cu patinoarul de lângă, arată ca o scenă desprinsă din filme. Altfel, dacă privim un pic în spatele vizualului, târgul nu are o varietate foarte mare de produse. Îți poți lua un wurst, turta dulce, vată de zahar la cutie de plastic (?) și cam atât. Și vin. Mult vin.

A doua zi, pe 30, am mers în Bratislava cu trenul, dar cum a fost acolo vă povestesc în alt articol.

Pe 31 ianuarie, la ora 11 trecute fix, am plecat de la hotel către Palatul Belvedere, acolo unde sunt ținute o parte din operele lui Klimt. Ceea ce nu știam noi este că la ora aia vin și autocarele cu turiști, în general asiatici sau germani. Vă spun asta atât de exact, pentru că am avut proasta inspirație sa nu ne luăm biletele online, iar coada la care am așteptat a fost de, probabil, o oră și patruzeci și cinci de minute.

În afară de operele lui Klimt, muzeul nu e senzațional. Sigur, nu sunt un mare cunoscător de arta sau ceva de genul asta, dar orele în șir așteptate la coadă îți fură un pic din experiență.

Apoi am văzut Palatul Schönbrunn. Sfat: dacă mergeți să-l vedeți, luați turul cel mai mare, Grand Tour, care are 40 de camere și se parcurge în aproximativ o oră. În palatul ăsta sunt niște povesti și niște camere atât de drăguțe, încât nu vrei să le ratezi. Dacă mergi și în perioada Crăciunului, vei avea în fața palatului un târg de Crăciun mult mai drăguț și diversificat față de cel din fața primăriei, adică vei putea să mănânci și altceva în afară de wurst. Turul costă 17,5 euro. Deși aici nu am stat la cozi, va recomand biletele online și de data asta. E mai safe asa. 

Pentru că am stat extrem de mult la cozi și ne-am trezit extrem de târziu, cam asta e tot ce am reușit să facem în a doua zi de Viena. Not really bad, oricum. 

În seara de revelion în Viena e practic un mini-festival. Sunt scene din loc în loc în centru, cu muzica diferită, după gusturile fiecăruia. De asemenea, cele mai mari focuri de artificii sunt la primărie, la Catedrala Sfântul Ștefan și la Prater. Deci, dacă vrei să alegi ceva, alege unul din locurile astea. Ah apropo, la 00:00, în același timp cu focurile de artificii, începe să răsune Dunărea Albastră a lui Johann Strauss și e atât, atât de drăguț sentimentul ăla încât e super greu de descris. Trebuie să fii acolo și să auzi. 

Ziua 3 de Viena am început-o căutând un loc unde să mâncam. Am mâncat la Oberlaa, un restaurant din centru. Am mâncat un gulaș foarte bun aici și un ștrudel excelent. Apoi am mers la Casa lui Mozart. Doar faptul că Mozart a locuit acolo e singurul lucru cert din toată casa. Povestea pe care ți-o spun oamenii acolo e tare, dar e bazată pe presupuneri. De exemplu: „Se presupune că aici era dormitorul lui Mozart, dar putea să fie la fel de bine și o cameră de oaspeți”. Altfel, dacă scoatem presupunerile din peisaj, poveștile despre viața mondenă a lui Mozart și despre datoriile pe care le făcuse pentru că voia să fie în elita societății vieneze sunt foarte tari.  Te va costa întrarea undeva între 9 euro, dacă ești student, și 11 euro, dacă plătești preț întreg. 

Apoi am mers la Catedrala Sfântul Ștefan. Foarte simpatică. Și în afara, dar și înăuntru. Nu-s prea multe de spus aici, e pur și simplu de admirat. 

Pentru că la Albertina era o coadă extrem de mare și având sechele de ziua trecută, am mers la Donauturm, o construcție care, după cum probabil v-ați dat seama după nume arată că un turn. Liftul din turn te ridica până la 150 de metri deasupra Vienei, la punctul de observare, iar 10 metri mai sus, pe scări, vei găsi restaurantul și cafeneaua. Priveliștea de acolo e superba, mai ales noaptea, dar trebuie să știi ceva înainte sa mergi acolo, ceva ce n-am găsit pe nicăieri scris: ca să ajungi la turn, ori iei un taxi, ori aștepți singurul autobuz care se apropie de turn, care trece pe acolo din ora în ora. Pentru că altfel, dacă vii de la metrou, din orice parte, vei trece printr-un parc gol, cu motive japoneze, prost iluminat și vei crede ca te afli într-un film horror prost desenat. Nu c-am fi pățit noi asta, dar vă zicem asa, să știți că există o posibilitate. Urcarea te va costa 14,5 euro. 

Ultimul lucru pe care l-am făcut în Viena este să mergem la Prater. Prater e un parc de distracții imens, dar din păcate dacă mergi iarna, nu sunt deschise chiar toate atracțiile ce în mod normal ar fi disponibile. Întrarea e gratuită,  iar tu plătești pentru fiecare lucru pe care vrei sa îl experimentezi. Te vei simți acolo ca un copil mare și sunt convins ca vei vrea sa te dai în măcar jumătate din lucrurile pe care le găsești acolo. 

Cam asta a fost pentru Viena. Probabil că cel puțin încă două locuri ar mai trebui vizitate dacă îți rămâne timp și aici mă refer la Operă și la Albertina.

Sper că a fost util tot articolul ăsta. Pupi, pa. ❤

Fotografii de acolo puteți găsi pe contul de Instagram.

Comments

comments

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *