Pădurea Spânzuraților de la TNB e poate cel mai bun spectacol de teatru pe care l-am văzut

E posibil să exagerez, dar la câteva zile după, încă am convingerea că „Pădurea Spânzuraților” de la Teatrul Național din București e cel mai bun spectacol de teatru pe care l-am văzut eu în viața asta. 

Ce trebuie să știți din start, ca să nu spuneți că nu v-a zis nimeni, piesa e foarte lungă. Are trei ore și 40 de minute, cu o pauza de 20 de minute după primele două ore. Acum că asta e lămurită, să trecem la lucrurile care-s importante.

Din primele minute ale piesei ți se creează senzația că, deși nu ești pe scenă, e despre tine și despre toate lucrurile care s-au întâmplat pe plaiurile noastre în ultimii ani. Ce mi se pare că a reușit Radu Afrim să creeze în „Pădurea Spânzuraților” e un fel de „noi” colectiv. 1000 de oameni în sală care rezonzează și trăiesc piesa la unison.

În termenii Andrei de la Românii au Talent, mi s-a făcut pielea de găină de nenumărate ori în timpul spectacolului. De la interpretarea inedită a unor cântece populare realizată de  doamnele Lenuța și Teodora Purja și până la momentul în care Marius Manole, conștiința personajului principal, se întinde pe pământ și îi spune, mai degrabă retoric, factul că s-a mai întâmplat să ne batem români cu români, iar pe fundal apar imagini de la protestul din 10 august. 

Alexandru Potocean în rolul lui Apostol Bologa, dar și Richard Bovnoczki în rolul lui Klapka  întruchipează niște personaje absolut senzaționale cu care te bucuri, sau plângi, după caz. E greu să rămâi indeferent când pe scenă sunt atât de multe lucruri care se întâmplă. Probabil că o mențiune specială merită cei doi soldați ceva mai bine individualizați în piesă, Petre (Ciprian Nicula) și Pălăgieșu (Alexandru Chindriș) pentru modul în care reușesc să fie o pată de culoare în toată desfășurarea de forțe din piesă, care altfel, nu-i tocmai una roz.

Piesa asta îți dă senzația că e despre istorie, despre Războaie Mondiale, despre alianțe, despre unguri, cehi sau ruși, dar în definitiv spectacolul ăsta e despre fiecare dintre noi. Despre alegerile pe care le luăm, despre participarea, sau nu, de exemplu, la o petrecere într-un club nou unde petrece fosta iubită alături de viitorul soț. 

Pădurea Spânzuraților” este despre emoție și probabil că asta reușește să transmită cel mai bine. Să te facă să îți pui întrebări și să chestionezi lucrurile pe care le știi și despre care ești sigur că nu pot fi altfel.

Pădurea Spânzuraților” mai are două reprezentații programate (cel mai probabil și ultimele din stagiunea asta, pe 28 și 29 mai, iar biletele se găsesc aici sau la casele TNB-ului. 

Guys, mergeți să îl vedeți, iar dacă regretați, știți voi, de două ori diferența la fiecare produs. Sau asta era Altex? În fine. Mergeți la teatru, da?