Seriale la care merită să te uiți (IV) – YOU

Pentru că în vacanță nu mi-am propus nimic altceva în afara urmăritului de filme în exces, mâncatului în cantități industriale și dormitului până la prânz, am avut suficient timp să îmi pun la punct „vizionările obligatorii” pentru evaluările de început de an, pentru că nu te poți prezenta fără teme făcute. Așa că, ceea ce o sa vedeți zilele următoare pe aici va fi o retrospectivă a filmelor sau serialelor pe care le-am văzut. .

Să începem asa, ușor, simpluț, cu YOU.

YOU spune mai multe povesti. În primul rând ne arată cât de vulnerabili suntem și cât de multe am face pentru a fi cu persoana pe care ne-o dorim. Serialul e centrat pe traumele pe care un bărbat, Joe, proaspăt ieșit, într-un mod interesant din vechea relație, le are atât din copilărie, cât și din experiențe nu tocmai plăcute cu fosta iubită. Se îndrăgostește nebunește de o ea, Beck, semi-intelectuala, asistenta la universitate și pe punctul de a-și lansa cariera în literatură, și începe să ajungă cumva în cercul ei de cunoscuți. 

Ceea ce Beck nu știe despre Joe este că el nu e un bărbat obișnuit. Nu este genul care să renunțe foarte ușor, iar obstacolele umane pe care le întâlnește sunt pentru el mai degrabă un test. Pe care îl trece de fiecare dată. Într-un fel sau altul. 

Serialul nu te dă neapărat pe spate, nu îți produce „fractură de creier” de fiecare dată când povestea se întoarce cu susul în jos, dar te face să îți dai seama cât de atent trebuie să fii în alegerea persoanelor iubite, cât de vulnerabil poți deveni în social media și cum se traduce asta în viața reală, și cât de mult contează să pui niște puncte cap la cap, chiar și atunci când sentimentele sunt la cote ridicate. 

All in all, serial din ăla cu personaj principal care are ușoare probleme psihice, crime, povesti de dragoste, reveniri surprinzătoare, lucruri d-astea de fac un serial să fie decent spre bun.

Seriale la care merită să te uiți: La Casa De Papel (III)

Hei, salut! Te-ai gândit vreodată să spargi o bancă? Dar Monetăria Națională ? Probabil că nu, așa-i? Stai liniștit! S-au gândit în schimb scenariștii „La Casa De Papel„.

Serialul începe cu o echipa de 8 oameni care pregătesc minuțios cel mai mare jaf din istorie: spargerea monetariei naționale a Spaniei și furtul a 1 miliard de euro. Cei 8 oameni care vor întra în clădire sunt ghidați de afară de un „Profesor”, un personaj extrem de calm și carismatic ce va deveni, fără voia lui, piesa principală din puzzle-ul furtului.

Profesorul plănuise tot, de la oamenii pe care ii va lua ostatici, la cererile pe care le va avea, la momeala pe care o va da politiei, până și momentul în care serviciile secrete vor decide să intre în clădire. Planul era simplu: intrat în monetarie, furat banii existenți deja, păcălit poliția și adăpostit în monetarie, luând ostatici cei peste 60 de oameni care urmau să se afle în acel moment în muzeu și imprimerie.

Doar că lucrurile nu stau întotdeauna cum le planifici. Se mai întâmplă, câteodată, să împuști, de exemplu, accidental un polițist, sau, cine știe să te îndrăgostești de negociatorul șef.

Orice ar face, jefuitorii trebuie să păstreze întotdeauna opinia publica de partea lor, asa că nu pot să omoare, să tortureze, sau să răneasca vreun ostatic. Pot, cel mult, să se îndrăgostească de ei și să își facă planuri împreună. 

Cum se rezolvă tot cazul ăsta, vedeți în cele 2 sezoane ale La Casa De Papel. E de găsit pe Netflix și a întrat direct în topul serialelor mele favorite. Și „profesorul” în topul personajelor extrem de carismatice.

Hai, ce mai stai? La Netflix, birjar! 

„O partigiano, portami via
O bella ciao, bella ciao, bella ciao, ciao, ciao
O partigiano, portami via
Ché mi sento di morir”

Seriale la care merită să te uiți: The Crown (II)

Întotdeauna m-au atras poveștile cu prinți și prințese, de asta poate The Crown m-a prins din trailer.

Povestea începe cu momentul în care tatăl Reginei Elisabeta, da, cea care e și astăzi pe tronul Regatului Marii Britanii și Irlandei de Nord, se pregătește să îl facă pe soțul Elisabetei, Philip, fost ofițer de marină și fost print al casei regale a Greciei, cetățean englez.

În ciuda piedicilor puse de familie, parlament și Guvern, Elisabeta reușește să se căsătorească pana la urmă cu Philip, iar tatăl său, Regele George trece printr-o extirpare a unei părți din plămân, fiind diagnosticat apoi cu cancer.

Regele moare într-un timp relativ scurt după aceea, iar pe tronul monarhiei engleze vine chiar Elisabeta, în anul 1952, avându-l ca prim-ministru pe Winston Churchill, cel care câștigase alegerile cu puțin timp în urmă. Înainte să moară, regele i-a cerut primului-ministru să o ajute pe viitoarea regină, iar timp de câțiva ani, până la demisia lui Churchill din fruntea guvernului, Winston încearcă să ii tot dea lecții despre cum se comportă un monarh adevărat.

Peste toate astea, la doar 25 de ani, Elisabeta are de ținut în frâu o casă regală aproape dezbinată, o soră care vrea să se mărite cu un tip divorțat și cu doi copii, precum și cu o mamă întrată în depresie după moartea soțului și a soacrei, dar și după pierderea relevantei în rândul casei regale.

Am văzut doar primul sezon, mai am unul, dar cu siguranță îl voi decora cât de curând și pe acela. Episoadele sunt relativ lungi, spre o oră duce fiecare, dar primul sezon a avut doar 10 episoade, deci cumva se compensează.

The Crown e de găsit pe Netflix, iar dacă începeți să vă uitați, să îmi spuneți cum vi s-a părut. 😀