„A Star Is Born” sau „Cum să spui o poveste de o oră în două ore și un sfert”

Hei, salut, vrei o părere ușor nepopulară? Ai întrat unde trebuie! Ia loc, avem de discutat. 

Am văzut acum câteva zile A Star Is Born, filmul cu Bradley Cooper în rol de Sergiu Nicolaescu, în sensul că e și regizor și actor principal, și cu Lady Gaga în rolul Loredanei cu ceva mai mult talent actoricesc. Surprinzător. Revin la asta. 

Povestea filmului e draguțică. Pe mine ma prinzi foarte tare dacă îmi arăți ceva despre cum iubirea schimbă oameni și îmi mai spui și ceva despre visul american. Pur și simplu încă mai cred în prinți și prințese și d-astea.

Filmul începe cu o Lady Gaga în rolul lui Ally, o lucrătoare într-un restaurant și un Bradley Cooper în rolul lui Jack, nu, nu ala din Titanic, altul, care e un artist celebru, dar care are probleme mari cu bautura. Cei doi se întâlnesc într-un bar, el o vede pe ea cum cântă, o cunoaște, se îndrăgostește și ca prin minune e cea mai importanta persoana din viața lui.

O ia în concerte, ea dezvolta o carieră solo de succes, el începe să își accentueze problemele cu alcoolul și cele cu auzul, iar ce urmează de acolo, vedeți în film, că doar nu e un articol de spoilere ăsta.

Deși cred ca Lady Gaga face un rol decent în A Star Is Born, ceva în filmul ăsta nu se leagă. Mă pierde aproape la fiecare 15 minute, cu o secvență de 10 minute care nu spune nimic și care putea fi ușor scoasa de acolo, fără sa simtă nimeni lipsa. Altfel spus, filmul ăsta e plin de cadre lălăite, fără vreun sens pe care eu să-l fi depistat neapărat, care spun o poveste ce poate fi spusa lejer într-o oră jumătate.

A Star Is Born e unchiul ăla care de fiecare data se îmbată la întâlnirile de familie și îți spune aceleași și aceleași detalii, ore în șir, deși tu ai o viață de trăit și n-ai atât de mult timp să pierzi pe lucruri inutile. A Star Is Born e ca proful ăla pe care îl placi destul de mult și care are o poveste foarte mișto, dar o ia de multe ori pe arătură și îți spune lucruri irelevante, doar pentru că poate, nu pentru ca te-ar ajuta cu ceva să înțelegi tabloul complet. 

Un pas în urma serafimilor – în topul filmelor românești văzute de mine

Am văzut ieri seară postarea Ralucăi Mateiu despre „Un pas în urma serafimilor” și mi-am dat seama că nu v-am zis impresiile mele despre film. L-am văzut acum vreo două săptămâni, la Afi. Nu era plină sala, probabil că nici jumătate nu era ocupată, dar oamenii care au venit la film chiar mi s-au părut mișto. Știau să râdă la glumele din film, n-au fluerat atunci când în cadru a apărut o pereche de sâni, deci chiar bine.

Din capul locului o să spun faptul că îmi plac poveștile care se termină fericit. Și îmi plac poveștile care se termină, în general. Da, știu, pare stupid, dar la prea multe filme românești am avut impresia că povestea nu se termină. Sau cel puțin că finalul nu ne este spus nouă, spectatorilor. Că ne este ținut secret pentru că, nu-i așa, nu suntem suficient de perspicace încât să înțelegem lucrurile fine descrise în film.

Lucrul ăsta s-a repetat la filmele care, deși mi-au plăcut super mult, au avut aceeași caracteristică: ori finalul era foarte grăbit și comprimat în 5 minute de filmare (în cazul „Câini„), ori filmul se termina dintr-odată, fără un deznodământ extrem de clar. (în cazul „Poziția copilului„) De precipitarea asta, sau de neștiința de a încheia un film, mi se pare că suferă întreg filmul european. Am văzut recent la Les Films de Cannes a Bucarest „A Man of Integrity„, un film care are o intrigă bună, un film care a fost premiat cu „Certain Regard”, dar un film care nu are neapărat un sfârșit.

Știu, e vorba de gusturi aici, sau de faptul că nu-s suficient de inteligent încât să prind finalurile incerte, da’ aia e. Nimeni nu-i perfect, nu?

Anyway. Un pas în urma serafimilor. Că doar pentru asta ne-am adunat aici. Filmul ăsta e lung. Băi, dar foarte lung. Are peste 2 ore și ai nevoie de multă răbdare ca să-l vezi. Partea bună e că n-are deja celebrele cadre din filmele românești în care se mănâncă obsesiv ciorbă. Știu e greu de crezut, dar se poate. Se poate face un film românesc fără ciorbă.

În primul rând „Un pas în urma serafimilor” e făcut după o poveste reală. Filmul este, în fapt, despre o întreagă generație care intră la Seminarul de Teologie și descoperă că acolo lucrurile nu se fac tocmai… ecumenic. Acțiunea se concentrează pe experiențele lui Gabriel (Ștefan Iancu), un copil care intră printre ultimii la seminar și care va trebui să suporte pe tot parcursul filmului comparațiile pe care părinții lui le vor face între el și Tudor, copilul de 10.

Pe parcurs, Tudor își dă seama că Preotul Ivan (Vlad Ivanov) nu e chiar prietenul lui cel mai bun al lui și că, în general, se folosește de mărturisirile diferiților elevi pentru a putea să își atingă scopurile care erau de multe ori personale, nu neapărat în interesul organizației pe care o reprezenta. Vlad Ivanov face un rol foarte bun. La fel cum zicea și Raluca în postarea sa, simți și dragoste și ură în același timp. Face un rol atât de bun, încât n-ai cum să nu îi apreciezi calitățile actoricești, iar pe de altă parte nu prea poți să iubești personajul pe care îl interpretează.

N-o să vă descriu intriga, pentru că nu aș vrea să pierdeți nimic din experiența filmului. Vă  spun, totuși, că la un moment dat, într-o scenă cu destul suspans, Tudor este întrebat de ce anume a venit la seminar, iar el spune că a venit să îl caute pe Dumnezeu, dar din păcate, l-a găsit prea puțin. Aș vrea să vă spun că la final binele învinge.  Mă rog, mai degrabă că adevărul învinge în fața imposturii. Oricum ar fi, e de bine. Film cu happy-end, doar v-am spus.

Din păcate filmul nu se poate vedea decât în câteva orașe, iar feeling-ul meu este că nu va mai rula mult în cinematografe, așa că  mergeți să-l vedeți. Nu încercați să-l tratați altfel decât ca pe un act artistic. Chiar nu mi se pare că e altceva.

Programul Un pas în urma serafimilor în perioada 30 octombrie – 3 noiembrie

BUCUREȘTI
Cinema City Romania – AFI Palace Cotroceni:
Miercuri-Joi : 19:20 22:10
Sâmbătă-Duminică : 18:40 21:40,

MOVIEPLEX CINEMA – joi : 16:15

Cinema Muzeul Țăranului – sâmbătă : 19:45

Hyperfest – International Student Film Festival – Cinema Europa Marti ora 20:00

ARAD
Cinema Arta – sâmbătă ora 19:00

IAȘI
Cinema Iași (Cinema Ateneu) – miercuri ora 19:30

SFÂNTU GHEORGHE
Cinema Arta • Művész Mozi – by Cityplex – miercuri : 21:00