De ce nu mai ies oamenii în stradă?

Văd zilnic persoane de bună credință care își pun întrebarea asta: „Domnule, după toate tâmpeniile pe care le fac ăștia în Parlament, de ce nu mai iese lumea în stradă ca în ianuarie-februarie?”. Întrebarea e extrem de legitimă. E cel puțin ciudat faptul că numărul protestatarilor a scăzut în doar 6-7 luni de la 500 de mii la doar 3-4 mii în general și maximum 20.000 în zilele de grație.

Am încercat să găsesc și eu câteva răspunsuri. Iată-le:

  • În cazul OUG 13, celebra de acum Ordonanță de Urgență a Guvernului Grindeanu, PSD s-a grăbit. Nu anticipa nici pe departe o reacție atât de masivă a străzii, a partenerilor europeni și transatlantici. Reacția a fost, desigur, îndreptată spre un principiu, ne amintim de acel prag de 200.000 de lei pentru abuzul în serviciu, de exemplu, dar ea a fost puternic alimentată și de sentimentul că ei ne fură țara de sub picioare ACUM. Nu mâine, nu săptămâna viitoare, ACUM. Ei, bine, PSD-ul din decembrie anul acesta nu mai face lucrurile pe grabă. Am împins modificările în Parlament, au acaparat agenda publică, au luat ochii de pe Guvern și de pe „revoluțiile” pe care le face și au obligat societatea să vorbească EXCLUSIV despre asta, intrând în subconștient faptul că da, ne așteptăm ca Legile Justiției să arate prost. E același principiu ca protestatul pentru autostrăzi, pentru spitale, sau pentru educație: știi că ai o problemă, dar fiind zilnică, nu poți să protestezi 24/24 cu privire la ea.
  • Mișcarea a fost discreditată din interior. #Rezist-ul din ianuarie-februarie nu mai seamănă deloc cu cel de acum. Cred că mișcarea Mălin Bot și transformarea acestuia în lider providențial al protestelor antiguvernamentale a fost o greșeală imensă. Sigur, Mălin Bot e doar un nume, dar sunt mai mulți pe lângă el. Tipul ăla care s-a apucat să dea cu pumnul oamenilor pe stradă (sigur, putem discuta despre circumstanțe) a făcut extrem de mult rău mișcării. În afară de momentul în care galeriile și-au făcut apariția, la începutul anului, când Piața Victoriei era plină ochi, nu s-a înregistrat nici măcar UN eveniment major. Aș mai aminti aici și despre marșurile prin București. E o prostie fără margini să pleci din Piața Victoriei, un loc în care televiziunile îți pot oferi extrem de multă vizibilitate, și să te duci la Parlament, un loc în care nu se văd decât vreo 20-30 de oameni. Ei bine, alți oameni care stau acasă. Destui, zic eu.
  • Oamenii au obosit. Da, știu că ideal ar fi să nu obosim niciodată, dar nu suntem roboți și nu avem o priză de 220V care să ne dea energie și să ne încarce cu voie bună. În general oamenii care au ieșit în stradă la începutul anului au fost oameni cu o condiție peste medie, oameni care până acum poate n-ar fi avut vreo tangență cu statul, dacă statul nu s-ar fi băgat în viețile lor. Ei bine, în anul ăsta PSD-ul a reușit să fie atât de obositor, încât ești tentat să faci două lucruri: ori să îți bagi picioarele și să îți faci bagajele, ori să îți faci o mică bulă de săpun în care să crezi că măsurile statului nu te vor afecta. Deci da, alți oameni care nu se prezintă.
  • Țara nu clocotește. Credeam că am aflat cu toții pe pielea noastră pe 11 decembrie 2016. Probabil că întreg feed-ul nostru era plin cu poze de la secția de vot sau cu îndemnuri către alții să voteze. Rezultatul? 45+% PSD, 50+% PSD+ALDE. O bună parte din întrebarea „De ce nu mai ies oamenii în stradă?” pornește de la așteptări nerealiste. În general oamenii se manifestă în momentul în care ajunge cuțitul la os. N-a ajuns încă, iar atunci când va ajunge, e posibil să fie prea târziu. E foarte greu să le explici maselor mari de oameni că sfârșitul va veni peste 3 luni (cam atât ar putea dura toată procedura asta). La OUG 13 era vorba de 10 zile. Vedeți, asta e problema cu versiunea asta mai soft aleasă de PSD. Știi că cineva îți răsucește cuțitul în rană, dar o face atât de lent încât tu să te obișnuiești în final cu deznodământul.
  • Iohannis a ales de data asta altă cale. Nu, eu nu cred în ruptul capului că președintele a scos toți oamenii ăia în stradă. Nu, serios, îl știm pe Klaus. El și dacă ar cânta colinde în timp ce jonglează cu cinci motociclete în flăcări nu ar convinge o masă atât de mare de oameni să iasă în stradă. Sper să nu greșesc, dar cel mai mare mitting pe care PNL a reușit să îl organizeze pentru Iohannis a atins un maxim de 20.000 de participanți. Ce a oferit, în schimb, Klaus, în momentul OUG13 a fost o acoperire media fără precedent. În general, dacă președintele vorbește, toate posturile de știri tac. Al nostru vorbind și extrem de rar, e clar că nu vrei să ratezi singura declație după două luni de zile. Klaus n-a dat declarații doar din spatele pupitrului de la Cotroceni: a fost în Parlament, a fost la CSM, a condus ședința de Guvern, a vorbit cu partenerii europeni. Lucrurile astea, deși aparent minore, au făcut ca toate buletinele de știri ale posturilor importante să fie deshise de poziția președintelui, aducând servicii „de imagine” cauzei. În cazul de față, Iohannis nu livrează prea mult. Au fost două declarații până acum: una la Consiliul European, iar cea de-a doua într-o întâlnire informală cu jurnaliștii. Nu prea mult, adică. Nefăcând lucrurile pe care le-a făcut în iarnă, interesul televiziunilor nu mai e atât de mare. Nu poți deshide jurnale zile la rând doar cu știrea că USR s-a luptat și astăzi cu PSD în Parlament.
  • Guvernele și majoritățile parlamentare se schimbă prin vot. Da, știu că nu ne place PSD și că am vrea să existe o formulă magică prin care să îl facem să nu mai existe ca partid, dar nu se poate. Nu-i deloc democratic. În democrație, în general, guvernele se schimbă prin VOTUL cetățenilor, schimbarea guvernelor prin proteste de stradă fiind aproape o raritate în lumea civilizată (prima zi de mandat a lui Donald Trump la Casa Albă a coincis cu un protest uriaș, în mai multe orașe mari din SUA). Oamenii știu asta și există cumva o resemnare în societatea românească. Coaliția de guvernare deține o majoritatea sănătoasă, aproape imposibil de spart, iar fără vreo greșeală majoră la guvernare (neplătirea/tăierea salariilor și a pensiilor), PSD va guverna lejer până în 2020. Da, știu că a părut o veșnicie, dar e doar primul an de mandat al actualului Parlament.

Foto: the one and onlyyyyy Dan Mihai Bălănescu

Ce promite PSD pentru primele 8 luni de guvernare

O să pun toate promisiunile pe care președintele Partidului Social-Democrat, Liviu Dragnea, le-a făcut aseară în conferința de presă. Promisiunile sunt diverse și ating foarte multe domenii. Hai să vedem:

Ianuarie 2017

  • Creșterea salariului minim pe economie de la 1250 de lei la 1450 de lei;
  • Eliminarea contribuțiilor de sănătate pentru pensionari;
  • Pensiile mai mici de 2000 de lei vor fi scutite de plata impozitului pe venit;
  • Adoptarea unei ordonanțe de urgență care să reducă prețul medicamentelor ce și-au pierdut patentul, în medie, cu 30%;
  • Demararea programului național care vizează combaterea și prevenirea Heptatitei C;
  • Creșterea burselor studențești de la 86 de lei la 201 lei;

Martie 2017

  • TVA 0% pentru vânzarea de locuințe, pentru publicitate și pentru materiile prime din agricultură;
  • Acordarea unui tichet de vacanță în valoare de 1450 de lei fiecărui bugetar;
  • Pensia minimă va crește de la 400 de lei la 520 de lei;
  • Reducerea impozitului pentru microîntreprinderi de la 2% la 1% pentru cele care au mai mult de un angajat;
  • Impozitul pe transferurile de teren ce au valoarea mai mică de 450.000 de lei va fi 0;
  • Demararea programului PNDL2, program ce va trebui să asigure finanțare pentru peste 5000 de proiecte la nivel local;
  • Publicarea caietelor de sarcini pentru începerea programului de construire a locuințelor pentru tineri, primul calup fiind de 500 de locuințe;
  • Aprobarea „Masterplanului de Transport” de către Parlamentul României;

Aprilie 2017

  • Demararea procedurilor necesare pentru achiziționarea a 3000 de ambulanțe, câte una pentru fiecare sat din România;
  • Transportul gratuit pe calea ferată a tuturor studenților din România;
  • Demararea programului „StartUp Nation”, program ce își propune acordarea a zece mii de granturi nerambursabile în valoare de maximum 200 de mii de lei pentru fiecare tânăr antreprenor.

Mai 2017

  • Demararea unui program de împădurire care își propune ca în lunile rămase până la finalul anului 2017 să se planteze în 5000 de hectare.

Iunie 2017

  • Finalizarea procesului de selecție a celor mai bune oferte ce privesc înarmarea Armatei Române cu tehnică militară: fregate, corvete, mașini blindare sau avioane.

Iulie 2017

  • Se va înființa Fondul Național de Dezvoltare și Investiții, un fond ce își propune să adune toate marire companii strategice ale țării sub umbrela sa și să facă diverse investiții în România;
  • Adoptarea ”Legii Salarizării Unitare”;
  • Demararea programului de irigarea a 1,3 milioane hectare de teren agricol;
  • Finalizarea studiilor de fezabilitate și identificarea terenurilor pentru Spitalul Republican din Capitală și pentru cele 8 spitale regionale.

August 2017

  • Demararea programului național ce își propune construcția a 500 de creșe și grădinițe;

Pe lângă cele de mai sus, de la 1 Ianuarie vor intra în vigoare următoarele lucruri:

  • Mărirea salariilor din sănătate și educație cu 15%
  • Taxa pe valoare adăugată va scădea la 19%;
  • Va fi eliminată taxa pe construcții speciale („taxa pe stâlp”);
  • Va fi eliminată supraacciza la carburant;
  • Plafonarea CASS la cinci salarii medii pe economie.

Pe ultimele patru social-democrații le-au dorit amânate, dar guvernul Cioloș a transmis că nu va face modificări Codului Fiscal pe ultima sută de metri.

Am scris asta aici pentru a ne uita împreună dacă planurile pe care Liviu Dragnea tocmai le-a anunțat se vor duce la îndeplinire. Între timp, încă așteptăm propunerea „de nerefuzat” a PSD pentru funcția de premier. Știm deja că e un bărbat frumos.