Tinerii sunt leneși și vor să fie plătiți bine, deși nu știu să facă mai nimic

Salut! Eu sunt Răzvan și, la fel ca foarte mulți omuleți din generație mea, muncesc.

De când am ajuns în București n-am stat aproape niciodată fără vreo ocupație. Am fost cel mai „tânăr” intern din cadrul Camerei Deputaților, apoi am fost voluntar în cadrul Fundației Leaders. 

Primul meu contract de muncă l-am semnat fix de ziua mea, pe 2 august 2016, atunci când am împlinit 20 de ani, iar din acea zi am fix două luni în care n-am avut tehnic vorbind, contract de muncă. Primul meu loc de muncă plătit a fost la eMag, un job care nu mă solicita prea tare, dar am crezut că e important să văd cum funcționează o corporație, mai ales la o vârstă la care îmi permit să schimb job-uri destul de des. Tehnic vorbind, lucrez de la 19  ani și 364 de zile, pentru că sunt născut la 16:30, dar asta nu-i neapărat important.

Al doilea contract l-am semnat imediat după ce ne-am întors din vacanța de iarnă. După o lună și ceva de internship la radio, mi s-a propus să rămân. N-am ezitat vreo secundă să accept și cred că a fost, probabil, cea mai bună decizie pe care am luat-o până acum.  Sunt zile din săptămâna în care plec la 6:30 de acasă și ajung înapoi la 22, iar în marea majoritate a timpului, în momentele în care nu sunt la facultate, sunt la radio și invers. Nu mă plâng. Deloc. Faptul că nu le mai cer bani de mai bine de un an alor mei e un câștig extrem de mare pentru mine.  

La fel ca mine, pot da zeci de exemple (pe care le cunosc personal), de oameni care au fix același traseu. Care efectiv au zile în care nici măcar nu se întreabă dacă au mâncat sau dacă au băut apă, pentru că nu au timp să o facă. Mă deranjează întotdeauna să văd oameni trecuți prin viață care folosesc retorica „nu mai sunt, domnule, tinerii la fel de muncitori la fel cum erau pe vremea mea”. Personal cred că nici n-au cum să fie. Generațiile se schimbă, costul vieții se schimbă, pretențiile sunt altele. 

Alex Mihaileanu explică foarte mișto motivele pentru care tinerii simt nevoia să fie plătiți mai bine.

  • salariu minim brut-complet pe economie: 1.783 lei, net – 1.065 lei (232 euro)
  • chirie garsonieră în București: de la 250 euro.

Sigur, argumentele pe care le dă Alex în articol sunt mult mai complexe, dar cred foarte tare că aici ar trebui să se închidă orice discuție.  Da, tinerii nu mai acceptă să muncească pe salarii de mizerie și eu cred că ăsta e chiar un lucru bun. Sigur, putem vorbi și de posturile care sunt deschise pentru tineri. Am mai scris despre asta, o să scriu de câte ori va fi nevoie. Presupunând că ai 22 de ani, abia ai terminat facultatea și nu ai deloc experiență în muncă, ai fix două (maximum trei) oportunități de angajare: call-center, videochat sau reprezentant vânzări. Ca să găsești o ofertă bună sau măcar decentă ai nevoie de timp, de nervi și de noroc. Să recunoaștem: posturile bune și eligibile pentru tineri fără  o experiență foarte mare sunt puține și cumva irelevante la nivelul pieței muncii.

Un studiu al EY arată că „Generația Z va avea încredere în alegerea primului loc de muncă în firmele care oferă oportunități de învățare și avansare în carieră (94%) și asigură stabilitate (80%)”. Deci nu bani. În primul rând e vorba de oportunități, iar apoi de siguranță.

Vrei un tânăr bun în firma ta? Nimic mai simplu. Plătește-l decent, arată-i unde poate ajunge, ajută-l să ajungă acolo și nu-i spune că-i constant cu sabia lui Damocles deasupra capului, iar el va veni să faceți echipă. Da, știu că nu-i foarte ușor de lucrat cu noi, dar de multe ori nici angajatorul nu-și dă deloc silința.