Cum este, de fapt, experiența Erasmus Plus – Victor Micu (III)

Pe Victor îl cunosc de câțiva ani și recunosc acum, în fața întregului internet, că n-am avut încredere în el. Deloc. Bine, eu n-am încredere în general, dar aici chiar nu părea că-s eu de vină. 

În fine, timpul a trecut, drumurile noastre s-au despărțit (descriere dramatică, da) și cumva, habar n-am cum, lucrurile au început să meargă între noi. Nu m-a scos încă la suc și nici nu mi-a adus ciocolată din Lisabona, dar cred că se rezolvă și asta până la urmă. Oricum, copiii de la Slatina știu deja că eu mă las greu și până nu-mi pune un inel pe mână nici nu discutăm.

Revenind la lucruri serioase, Victor e un tip mișto, care a făcut și face în continuare multe chestii tari, s-a ocupat în trecut de Academia Atelierul Digital de la Google, iar acum e din nou în Potugalia. Ce face el acolo și cum a fost experiența Erasmus + pentru el, aflăm împreună, mai jos.

Haideți să-ncepem!

 1.La ce universitate și la ce facultate ai făcut schimbul de experiență?

Am plecat de la IMSA (Ingineria și Managementul Sistemelor de Afaceri), un master de la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Universitatea Politehnica București, și am ajuns la FCT (Faculdade de Ciências e Tecnologia) din Nova University of Lisbon, la un master pe Computer and Electrical Engineering.

Răspunsul scurt: Mi-am petrecut al 2-lea an de master la FCT din Nova University of Lisbon.

2. Care au fost primele lucruri pe care le-ai remarcat atunci când ai ajuns acolo? Ce anume ai simțit că se întâmpla diferit față de România?

Dacă stau să mă gândesc bine la primele impresii din prima săptămână, pot să spun că am rămas surprins de căminul în care am ajuns. Aveam cameră solo, curată, cu baia împărțită cu alți doi băieți, securitate la recepție, camere de filmat afară, zonă de relaxare și de joacă. Peste toate astea aveam și femei de serviciu care curățau tot ce era la comun în fiecare zi (bucătării, holuri, etc.)

Alt șoc mi l-am luat cu transportul. Mi-a luat undeva la 2 săptămâni să înțeleg cu totul cum merge tot sistemul de transport în Lisabona. Au foarte multe combinații de carduri, zone, bilete, companii, metode de încărcare…nu vrei să știi.

În schimb după câteva săptămâni mi-am dat seama că cele mai mari diferențe sunt la vreme – am mers la plaja până la final de noiembrie, la supermarket – nu am găsit telemea și cremvuști nicăieri, și la universitate – profesorii chiar erau de treabă, comunicau cu noi și facultatea în sine organiza foarte multe evenimente pentru studenți, precum concerte, târguri, competiții, cursuri extra-curriculare, etc.

Iar viața de noapte în oraș este de neîntrecut. Poți petrece 7 zile din 7, iar în ‘Centrul Vechi’ de la ei – Bairro Alto – poți merge în fiecare seară să gasești sute de oameni care stau cu berea în mână pe strada la o vorbă, un cântec, o caterincă.

 

3. Dacă ai fi putut, ai fi rămas să studiezi în continuare acolo? De ce?

Am putut și am rămas. Am reușit în cateva luni de zile să îmi fac foarte mulți prieteni, atât portughezi, cât și Erasmuși din toate colțurile lumii, iar asta m-a făcut să mă simt ca acasă. Deși mi-am găsit și aici de muncă și în continuare activez și pe alte proiecte, n-am mai simțit aceeași presiune ca acasă și nici același stres. Am reușit să călătoresc mai mult, să mă relaxez mai mult, să mă simt mai liber…iar ăsta e impactul pe care Portugalia îl are asupra multora din jurul meu.

4. Care-s primele trei cuvinte care-ți vin în minte atunci când te gândești la experiența ta cu Erasmus +?

Libertate, travel, prieteni (sau socializare, cum vrei să o numești).

5. După experiența asta, care-s lucrurile pe care le-ai schimba în sistemul educațional din România? (Dacă-s extrem de multe, dă-mi primele trei)

Aș produce multe, multe schimbări și am idei care n-au fost provocate de experiența de aici, dar dacă e să mă rezum la ce am văzut în Lisabona și mi-a placut:

  • Profesori care să și asculte, nu doar să vorbească – am întâlnit aici profesori care chiar ascultă și îți cer părerea fără să te critice sau să ți-o închidă dacă nu e aliniată cu perspectiva lor. Profesori care veneau cu jocuri aplicate pe studiul făcut la clasă, doar ca să stimuleze studenții și să facă orele mai atractive. Profesori care aveau slide-urile aliniate și ordonate astfel încât să înțelegi ce înveți acasă, chiar dacă stilul încă e vechi.
  • Spiritul studențesc, unde e? – aici am rămas șocat când am văzut cât accent se pune pe student. Facultatea organizează excursii, târguri, concerte, competiții, cursuri extracurriculare, pe care nu trebuie să le delege unor asociații studențesti sau pe care să le facă în grabă. De asemenea, lusitanii o au în sânge pentru că în fiecare an au botezul pentru boboci, iar asta înseamnă că toți cei care intră în anul I sunt provocați de cei mai mari, în mod organizat, să facă tot felul de provocări. Asta se întâmplă în toată țara pentru cel puțin o lună la început de an și se întamplă în mod public: pe holurile facultății, în campus, pe străzile orașului, peste tot! Și nimeni nu zice nimic, toată lumea se comportă normal, ba chiar se opresc să facă poze sau să încurajeze. Toată treaba are o întreagă poveste în spate și de aici s-a inspirat și J.K. Rolling pentru unele bucăți din Harry Potter. De exemplu, studenții mai mari care dau provocări, sunt îmbrăcați în robe lungi și negre, cu haine negre pe dedesubt, exact ca în Harry Potter.
  • Curricula personalizata – am observat aici că studenții își pot alege singuri ce cursuri vor să urmeze ca să-și îndeplinească norma de puncte credit per semestru, iar asta mi se pare foarte tare. Dacă tot te pui pe învățat un semestru, măcar să-ți alegi singur ce vrei să faci.

6. Când ai revenit în România, care au fost șocurile pe care le-ai avut?

Am venit doar pentru o săptămână să-mi fac actele pentru semestrul II, iar primul șoc a fost să aud Română pe strada :)). Am fost obișnuit să tresar dacă auzeam Română, pentru că na, așa se întâmplă dupa 5 luni de limbă străină. Also, primele 2 zile îmi venea să raspund în Portugheza la magazin, pentru că nu eram atent și stăteam pe telefon.

Ce m-a surprins plăcut a fost și numărul de cafele, ședințe, întrevederi pe care le-am avut. Nu am avut nici măcar o oră liberă, iar asta mi-a adus aminte de stilul vechi pe care îl aveam, cu mișcare continuă (dar și acum sunt la fel, doar ca am și viață socială :)) ).

7. Sunt studenții din străinătate diferiți față de cei din România? (incluzând aici ORICE aspect care-ți trece ție prin minte)

Depinde din ce colț al lumii vin. Cei din Vest sunt mult mai deschiși, mai sociabili, mai petrecăreți. Nordicii sunt mai calmi puțin, mai calculați, mai punctuali, dar la fel de deschiși. Cei din Est au doza lor de nebunie și îți dai seama din start de unde sunt, după accent sau după gradul de nebunie. Mi se pare că Erasmusul te și împinge foarte mult să te schimbi și să fii mult mai deschis față de cum ești de obicei, pentru că mulți vin aici singuri și ca să se adapteze și să-și facă prieteni, trebuie să iasă din zona de confort și să socializeze. Așa toți sunt foarte amabili, vorbăreți, easy-going și așa mai departe.

Dacă e vorba de școală, Erasmușii sunt mai mult pe distracție, deci școala nu ne-a stresat prea mult, dar toți și-au făcut proiectele și examenele la timp.

8. Dar profesorii? Cum interacționează ei cu studenții?

Pun întrebări, ascultă ce le zici, te încurajează să vii cu propriile idei, caută să-ți aducă la clasa cât mai multe cazuri practice sau de actualitate, cu date din prezent și nu de când s-au născut ei.

9. Care-s cele trei lucruri pe care un student care pleacă prin intermediul Erasmus+ ar trebui să le facă?

Cel mai important – TRAVEL! Sunt atâtea șanse de călătorit atât în țara gazdă, cât și în jurul ei. Acum depinde și de țară, pentru că Portugalia e ieftină și îți permite, dar în altele de abia dacă ai bani de pâine.

Următorul lucru ar fi să meargă la cât mai multe evenimente și să cunoască cât mai mulți oameni. Poți învăța atâtea lucruri de la un om care a împărțit altă țară, altă limbă și altă cultură față de tine. Toată experiența poate fi ca o tabără de vară în care înveți puțin din fiecare țară, în timp ce te distrezi cu toată lumea.

Și al 3-lea ar fi un Survival Kit să zic așa: cum să gătești, cum să vorbești și cum să-ți controlezi finanțele că să nu trăiești din roșii și pateu la final de semestru.

  1. Care-s cele mai importante lucruri cu care crezi că ai rămas după experiența Erasmus +?

Curajul de a explora lumea de unul singur și multe prieteni în diferite țări pe care știu că pot să-i vizitez oricând. De asemenea, pe mine m-a ajutat să mă deconectez de la ce aveam în România și de la ce se întâmpla acolo și să-mi dau seama că lumea e mult mai mare față de granița în care am crescut. Sunt atâtea lucruri de văzut, atâția oameni de cunoscut, atâtea probleme de aflat și atâtea soluții de explorat, încât e păcat să rămâi într-un singur loc pentru foarte mult timp, cel puțin atunci când ești tânăr și îți permiți să faci pe nomadul.

 

5 întrebări scurte și-ai scăpat de mine:

1.Cum sunt petrecerile studențești în afară? Cât de mult se bea?

Depinde pe la care nimerești, dar majoritatea sunt faine, tocmai pentru că sunt internaționale și fiecare vine cu idei sau tradiții pe care să le încerce toată lumea. Asta cu băutura e întrebare capcană, mai ales că se știu barurile în care berea la 0.5L e 1€ :))

2. Ai repeta experiența asta în alt oraș?

Cu siguranță. Aș mai face asta 1-2 ani de acum încolo. Îmi pare rău că nu am fost cu Erasmus și când eram la licență și a trebuit să aștept masterul pentru asta.

3. Care a fost primul lucru pe care l-ai mâncat când ai ajuns acasă?

KFC și apoi Dristor – old habits die hard, mai ales că aici nici nu se apropie kebab-ul la valoarea celui din România. Aici cel mai bun kebab e echivalentul ăluia de îl găsim la un colț de bloc, care arată bine de afară, dar sosul mereu ți s-a părut dubios. Iar KFC-ul de aici are gust de plastic.

4. Care-a fost cea mai mișto amintire din toată experiența asta?

Cred că excursiile cu câte 100-200 de studenți prin diferite orașe au făcut experiența mai picantă. E nebunie continuă și cunoști foarte mulți oameni.

5. Dacă ai putea, care ar fi primul lucru pe care l-ai transfera de mâine în sistemul educațional din România?

Mai multe experiențe practice, cursuri mai interactive și actualizate la ce se întâmplă în prezent și ce se va întâmpla în viitor și profesori care își dau interesul să formeze omul de mâine. Nu zic că toți sunt la fel, că am întâlnit foarte mulți profesori care m-au inspirat și m-au ajutat, dar am întâlnit la fel de mulți care mi-au tăiat craca de sub picioare și mi-au luat toată energia.

Pwp all,

Micu

Cum este, de fapt, experiența Erasmus Plus: Elena Mocanu (II)

Pe Elena am cunoscut-o pe Instagram și i-am dat follow pentru că avea poze din Maroc. Da, din alea super colorate. E atât de simplu cu mine: văd poze din Maroc, dau instant follow. După aia n-a mai pus poze din Maroc, dar recent am observat că a fost și ea, atunci când era tânără, nu acum, la fatidica vârstă de 29 de ani, când stă aproape, aproape să schimbe prefixul și să devină un adult adevărat.

Glumesc, desigur. După ce mi-a răspuns la întrebări, Elena a simțit că a uitat ceva. Iar după ce forul ei interior a cugetat spre răspunsul întrebării lăutrice, acesta a venit: cred că studenții plecați în Erasmus n-ar trebui să uite să se îndrăgostească. Deci e cu dragoste, cu iubire, cu sentimente, cu Portugalia și cu trăiri.

Pe Elena o puteți urmă pe Instagram și pe Facebook. Are poze mișto. 

Hai să vedem!

1. La ce universitate și la ce facultate ai făcut schimbul de experiență?

Universitatea Aveiro, Portugalia, în 2012-2013

2. Care au fost primele lucruri pe care le-ai remarcat atunci când ai ajuns acolo? Ce anume ai simțit că se întâmpla diferit față de România?

Când am ajuns în Lisabona, un prieten de-al unui amic m-a luat de la aeroport. Vorbisem cu el de 2-3 ori pe Facebook și amicul meu garantase pentru el. Îmi amintesc doar că eram foarte obosită pentru că am lucrat până în ultima zi, mi-am făcut bagajele cu o noapte înainte și am dus pe la prieteni ce nu mai încapea în bagaje și dusă am fost. El m-a luat, m-a dus la niște amici unde m-a lăsat să dorm câteva ore și m-a trezit să mâncăm. După, timp de câteva zile, cât el avea o conferință în Lisabona am stat la o mătușă de-a lui care a fost foarte amabilă și prietenoasă cu mine. Oamenii din Portugalia sunt prietenoși, primitori, deschiși și calzi. Ca româncă, înțelegeam destul de ușor ce vorbesc ei. Lumea e calmă, nu e agitată, nu aleargă nimeni nicăieri și au o cultură puternică a cinelor: cina în familie, cina cu colegii de facultate și profesori etc. Cinele nu sunt luate la ocazii diferite ci oricând aveau ei chef sau simțeau nevoia. La facultate, personalul și profesorii erau foarte deschiși și amabili. Veneam de la ASE, Comerț, unde secretarele noastre și-au făcut un renume de sperietori așa că nu știam la ce sa ma astept. Acolo, totul foarte organizat, rapid, amabili, îți zâmbeau. Dacă opreai profesorii pe hol să îi întrebi ceva îți răspundeau politicos și nu îți spuneau „Să vii când am oră de consultație!”. De asemenea, am observat că studenții erau foarte apropiați de profesori. Ieșeau împreună seara să se distreze dar în timpul zilei se respectau unii pe altii. De menționat că eu am studiat într-un oraș mic, studențesc, unde era ușor să știi pe toată lumea.

3. Dacă ai fi putut, ai fi rămas să studiezi în continuare acolo? De ce?

Da, as fi ramas. A fost singurul an in care chiar am simtit ca am fost studenta. Am invatat, m-am distrat, am facut si voluntariat si am avut timp si de mine. Munceai mult pentru proiecte dar erai sustinut sau gaseai peste tot resurse fara mari piedici, ti se explica sau erai indrumat, aveai multe oportunitati pe care incep sa vad abia acum dupa 5-6 ani incep sa rasara timid si in Romania

4. Care-s primele trei cuvinte care-ți vin în minte atunci când te gândești la experiența ta cu Erasmus +?

„The best year of my life” sau prieteni, calatorii, oportunitati.

5. După experiența asta, care-s lucrurile pe care le-ai schimba în sistemul educațional din România? (Dacă-s extrem de multe, dă-mi primele trei)

– Manualele dupa care se invata: nu am avut absolut nici un manual al unui profesor cu care studiam. Toate erau niste manuscripte imense scrise de nume sonore.

– Mai multa practica, putina teorie: imi amintesc si acum ca am facut un proiect in echipa ( majoritatea lucrurilor se faceau in echipa, rar am lucrat singura la vreun proiect) si trebuia sa analizam o situatie. Profesorul ne-a spus ca daca vede un paragraf de teorie, il sterge. Puteam sa scriem maxim 5-6 pagini. Am lucrat in echipa cu o tipa si un tip din tarile nordice. Pentru ei a fost foarte usor sa analizeze totul, sa compare si sa dea solutii (critical thinking). Mie mi-a fost mai greu nefiind obisnuita.

– Sa se schimbe modul de predare la cursurile la care se poate: la unele cursuri primeam toate slide-uri si materialele la inceputul anului si inainte de fiecare curs, fiecare dintre noi, trebuia sa se pregateasca si sa caute materiale despre acea tema pe care sa le citeasca si prezinte. Ajungeam la discutii si dezbateri interesante. Nu invatam doar materia respectiva dar invatam sa argumentam, sa ne sustinem ideea, sa comunicam eficient.

Bonus1: mult studiu individual: M-a suprins enorm: bibliotecile erau pline ochi pe tot parcursul anului iar in sesiune erau deschise non stop. De asemenea, studentii erau educati in ceea ce priveste imprumutul cartilor si le aduceau la timp in stare buna. Ce m-a mirat era faptul ca daca aveai nevoie de o carte ori o imprumatau rapid de la alta biblioteca din tara ori ti-o achizitionau ei. Dura maxim 4 zile.

Bonus 2: Sistemul de comunicare! Cam 99% era online. Aveam o platforma unde intram si aveam toate cursurile, clasa mea de la fiecare curs, mail unde comunicam direct cu alti colegi sau profesori si unde urcam temele sau proiectele. Totul aflam de pe acea platforma care mergea IMPECABIL! Cred ca inca mai am cont dar nu cred ca imi mai amintesc parola. 

6. Când ai revenit în România, care au fost șocurile pe care le-ai avut?

Oh, e mult de spus! Cred ca mai bine de 6 luni a fost soc intens. Dupa, a mai durat inca pe atat daca nu chiar mai mult. Am stat prima luna la o verisoara prin Pacii si zilnic eram socata: fecale de animale pe trotuar, oameni care scuipa pe jos si arunca tot felul de gunoaie pe jos, imbulzeala, fete acre, oameni care nu iti raspundeau la salut sau la „multumesc” prin magazine, chelneri sau taximetristi care urlau la tine ca nu le lasi bacsis ( in Portugalia nu se lasa pe vremea aia bacsis si asa ma obisnuisem), tipetele secretarelor de la ASE, oamenii pe care nu ii gaseai chiar daca era in timpul programului lor de lucru, stres, negativisim (Nu se poate! Nu! Nu exista!) cu toate ca stiam ca se poate, ca exista pentru ca mai facusem deja acel lucrus sau il solicitasem. Apoi, un alt soc pe care l-am avut pentru foarte mult timp, a fost snobismul nostru. Ma dezobinuisem sa vad masini de lux, ceasuri, haine, genti etc. deoarece in Portugalia rar vedeam asa ceva. Proprietarii casei noastre aveau lunar venituri doar din chirii de peste 10.000 euro iar el conducea o masina veche, cei doi baieti ai cuplului, studenti fiind, nu aveau haine, ceasuri sau masini de lux. Portughezii imi spuneau ca in sudul tarii a inceput totusi sa fie trendul acesta de a te afisa cu lucruri scumpe dar nu asa puternic. In schimb, cand m-am intors in tara, vedeam peste tot opulenta pe care stiam ca unii nu si-o pot permite si nu intelegeam (inca nu inteleg) de ce ai face astfel de achizitii cand nu ti le poti permite financiar. Un alt lucru care m-a socat a fost ca totul a ramas la fel cum stiam. Nimic nu se schimbase!

7. Sunt studenții din străinătate diferiți față de cei din România? (incluzând aici ORICE aspect care-ți trece ție prin minte)

Da! Cei din Portugalia, de la universitatea unde am fost eu, erau foarte muncitori si dedicati. Daca aveau ceva de facut erau focusati pe acel aspect. Petreceau nopti intregi in laboratoare pentru un studiu sau citind carti si documentandu-se. Isi respectau profesorii. Stiau ca in joc este viitorul lor. Aveam colegi si cu bani si fara bani dar rar simteam ca suntem tratati diferiti. Erau cativa care voiau sa se amestece doar cu cei cu bani dar foarte putini. In principiu, erau deschisi si dornici sa te cunoasca, sa afle mai multe.

Ceilalti colegi Erasmusi, din alte tari, depinde de tara. Unii, da, erau imaturi, scapati de sub privirile parintilor si isi faceau de cap sau pur si simplu nu stiau ce e aia responsabilitate. Colegii din tarile Nordice erau relaxati, deschisi, rezolvau rapid cerintele si mereu incercau activitati noi.

Absolut toti studentii, nu conteaza de unde erau, erau prietenosi si deschisi cu ceilalti si nu judecau dupa cum este imbracat, de la ce brand, ce telefon sau ceas ai.

8. Dar profesorii? Cum interacționează ei cu studenții?

Profesorii erau deschisi, comunicativi, stateau cu tine dupa ore cat era nevoie sa iti explice ce nu intelegeai sau te chemau cu alta ocazie. Un coleg de-al meu din Mozambique aveau o deschidere catre finante iar profesoara a facut si separat cu el ore pentru a-i explica mai multe. Acum, el este profesor universitar la el in tara si mi-a spus ca gestul profesoarei a contat. De multe ori am avut nevoie de explicatii suplimentare si mergeam la ei. Tot timpul aveau rabdare si imi explicau de cate ori era nevoie pentru a intelege. Multi profesori lucrau in firme si veneau la noi cu studii de caz reale sau aduceau colegi de-a lor de la alte departamente pentru a discuta cu ei si a pune intrebari. De asemenea, nu se uitau la noi cum eram imbracati. Nu ii interesa ca noi am venit in sandale si pantaloni scurti pentru ca afara ploua torential si doar asa nu ne udam din cap pana in picioare. De asemenea, daca te vedeau abatut sau mai suparat perioade lungi te intrebau ce ai si nu se lasau pana nu aflau ce e cu tine.

Un alt lucru care mi-a placut a fost seriozitatea lor. Au zis un deadline, au ramas cu acel deadline. De asemenea, nici studentii nu indrazneau sa vina (cum era la noi la ASE) cu rugaminti fierbinti sa mai amane deadline-ul. Oricum, se dadea timp  suficient inainte sa iti faci tema sau proiectul.

9. Care-s cele trei lucruri pe care un student care pleacă prin intermediul Erasmus+ ar trebui să le facă?

– Sa se informeze bine unde merge si ce face: a contat enorma ca m-am informat asupra costurilor astfel incat mi-am permis sa calatoresc cat mai mult dar si un nivel decent de trai

– Sa isi aminteasca pentru ce au venit acolo si sa nu se inchida in camera: daca voiau doar sa studieze, ramaneau in tara. Au plecat cu Erasmus sa invete cum sa se adapteze intr-o noua cultura, sa comunice cu oameni din diferite medii, sa se descurce cu o limba noua, sa experimenteze lucruri noi.

– Sa isi lase prejudecatile acasa: sa fie deschisi catre noi experiente si catre oameni.

Bonus: NU sta in bisericute! Migreaza mereu. Stiu cum sa comfortabil dar asa nu vei cunoaste multi oameni.

10. Care-s cele mai importante lucruri cu care crezi că ai rămas după experiența Erasmus +?

  • Cu prieteni peste tot in lume
  • Sunt mai easy going, relaxata.
  • Mi-am schimbat destul de mult perceptia despre cine sunt si ce vreau de la viata

11. Cum ar trebui sa se schimbe si studentii de la noi?

Cred cu tarie ca orice lucru are doua fete, astfel incat nu doar profesorii sau sistemul trebuie sa se schimbe ci si studentii. Diferentele dintre studentii nostri si ai lor sunt:

– Ai nostri se plang mult, majoritatea lucrurilor li se par nedrepte

– Nu prea studiaza singuri

– Putini au o cultura a cum trebuie sa inveti si cum si cand sa iti faci proiectele

– Putini sunt seriosi si responsabili cu activitatea lor

– Nu isi respecta profesorii

5 întrebări scurte și-ai scăpat:

1. Cum sunt petrecerile studențești în afară? Cât de mult se bea?

Aici difera de la tara la tara si mai difera si de la studenti erasmusi la studenti locali. Studentii erasmusi petrec mult. Fiind intr-un oras mic cu totii aveam scopul de a pastra banii pentru calatorii de aceea incepeam sa bem de acasa si in club maxim o bautura. De multe ori, faceam petreceri acasa. Am avut norocul sa locuiesc intr-o casa superba, 8 oameni in casa si cu un spatiu imens. Casa noastra se numea Erasmus Paradise House (check on Facebook, inca sunt poze pe acolo de la toate generatiile care au stat in casa aia) si era punctul 0 al petrecerilor. Asa ca, lumea cumpara bautura cea mai ieftina, o aducea la petrecere si noi furnizam muzica si spatiul. Depindea de petrecere dar si din ce tara provenea omul respectiv. Brazilienii dansau mult, spaniolii erau cei mai haotici (beau mult, cateodata faceau si ravagii), rusii beau mult dar nu aveau nimic, portughezii isi cam stiau masura, rar o intreceau. Petrecerile in club, in oras, erau rare doar cand cei de la Erasmus Student Network (ESN) le organizau. Daca ieseam pe cont propriu, erau destul de scumpe.

2. Ai repeta experiența asta în alt oraș?

Da, cu siguranta as repeta dar stiu ca va fi diferita chiar daca as repeta si in acelasi oras. Am realizat tarziu ca totul e despre oameni. Nu prea conteaza locatia ci oamenii cu care esti. Am avut parte de cei mai fenomenali oameni ( atat portughezi cat si studenti erasmusi) si impreuna cu care am reusit fiecare sa avem parte de cele mai faine experiente. O experienta din aceasta te schimba mult oricat ai nega ca nu ti se va intampla niciodata.

3. Care a fost primul lucru pe care l-ai mâncat când ai ajuns acasă?

Un covrig .

4. Care-a fost cea mai mișto amintire din toată experiența asta?

Una singura? E greu! Cea mai mare petrecere, Erasmus National Meeting unde ne-am intalnit in sudul Portugaliei toti studentii Erasmus din Portugalia. Networking, petreceri, experiente, oameni noi si faini! Atunci am realizat ca am fost foarte norocoasa sa am parte de experienta  asta intr-un oras mic. Noi ne cunosteam cam toti intre noi si avusesem contact cam cu orice cultura pe cand altii din alte orase mari (Porto, Lisabona) nu au interactionat niciodata cu o persoana din Brazilia. Ei stateau mult in bisericutele lor. La noi, nu prea am aveam cum sa ne facem bisericute, ne loveam unii de altii mereu.

5. Dacă ai putea, care ar fi primul lucru pe care l-ai transfera de mâine în sistemul educațional din România?

Mai multa responsabilitate si respect de ambele parti, atat de la student cat si de la profesor.