Nu credeam că putem să coborâm atât de jos

Nu am vrut să scriu despre asta. Am crezut că ne-am înțeles din priviri și că suntem de acord că ce s-a întâmplat e inacceptabil. Am crezut că, fiind persoane cu discernământ și trăind în secolul 21, am agreat faptul că nu mai debităm lucruri fără sens pe canalele de comunicare pe care le avem. Am fost un prost. Da, am fost un prost pentru că n-am crezut vreo secundă că oamenii pot merge și mai jos de atât. Hai să vă spun de la ce ne-am luat.

*e posibil ca unele lucruri să se fi întâmplat puțin diferit decât le povestesc*

Într-o dimineață frumoasă de mai, doi francezi, spanioli, italieni, englezi, sau ce naționalitate vreți voi să aibă, s-au trezit doar pentru a face glume despre români și România. Da. Asta a fost singura lor plăcere în acea zi. Ne-au făcut în toate felurile: țară de mâna a treia, țară bananieră, maimuțe, țigani, cerșetori, hoți, bandiți. Ne-au spus multe. Foarte multe. Toate complet neadevărate și complet lipsite de orice fel de bun simț.

Da, probabil vă aduceți aminte de zilele în care toate jurnalele de la ora 7 începeau cu „Noul salut românesc: silvuple monsieur”.  N-a fost plăcut, nu? Ne-a durut. Tare. Pentru că acele comentarii loveau fix în inima noastră. Loveau fix în mândria aia, pe care mulți dintre noi o avem, cea de român. Da, mândria aia care spune că, deși te tragi dintr-o țară est-europeană, aflată în spate cu multe lucruri, TU, român fiind, poți muta munții din loc. 

Așa a fost și cu aceste comentarii absolut gratuite din această dimineață frumoasă de mai. Au durut. Sau stai. Povestea parcă era puțin altfel. Nu cu mult, doar puțin.

Da, acum mi-am amintit. Era vorba de doi oameni de la radio, români, care începuseră, într-o dimineață frumoasă de mai, să facă unele comentarii rasiste ce aveau drept țintă jucătorii, antrenorii și suporterii naționalei Republicii Democrate Congo.(Dacă nu știți despre ce vorbesc, ascultați cele 8 minute aici) Am încercat să înțeleg de unde anume vin acele comentarii și recunosc faptul că n-am găsit nici măcar un motiv. N-am găsit vreo traumă din copilărie, n-am găsit vreo infracțiune, nici măcar o amendă de parcare pe care un cetățean congolez să nu o fi achitat. 

Rasismul nu are ce să mai caute printre noi în anul 2016. N-a avut niciodată, dar cu atât mai mult acum. De aceea, mă alătur și eu campaniei #SorryCongo a matinalilor de la Radio 21 dintr-un motiv foarte simplu: nu toți suntem la fel. Nu toți gândim la fel și mi se pare important să spunem lucrurile astea. 

Ideea campaniei o găsiți aici:

 

Comments

comments

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *