Hai să vorbim puțin despre sentimente

Citeam aseară articolul scris de Ariel Constantinof, „Mi-a luat 26 de ani să învăț despre suflet”. Foarte mișto scris. În el Ariel povestește despre câteva zile petrecute în Marea Britanie, în sânul familiei și despre cât de bine și împlinit s-a simțit pentru că i s-au întâmplat lucrurile astea. Nu vă dau eu spoilere, intrați acolo și citiți. 

În descrierea de pe Facebook a articolului, dar și în articol, Ariel spune despre un anumit tip de gândire și, în definitiv, de comportament. „Tot textul ăsta poate-i prea dulce. Unii îl vor citi și le va fi greață. Dar nu-i nimic, așa mi-era și mie pe vremuri când găseam lacrimogene d-astea pe internet. Căci eu eram “tare”, nu plângeam și n-aveam sentimente. Eu nu eram “sensibil”, făceam pe “durul” și-mi interziceam (nu știu de ce) să simt.”

Descrierea-i adevărată. Există tipul ăsta de persoane, feeling-ul meu este că sexul masculin e ceva mai predispus la a gândi în stilul ăsta. Probabil există o lege nescrisă pe care am primit-o de la daci care ne obligă ca, în orice fel de situație, indiferent de miză, să ne păstrăm calmul, să nu arătăm emoțiile prin care trecem, să fim adevărați călugări budiști în timpul meditației de amiază. Mă rog, dacii n-au transmis o astfel de lege, și judecând după cât de tare adorau licoarea bahică, probabil că nici n-ar fi putut. Știți voi, la fel cum Red Bull îți dă aripi, așa și vinul îți pune corpul în mișcare și culoare în obraji.

Nu cred în oamenii care nu-și arată niciodată sentimentele. Sunt perfect neautentici. Oamenii normali nu-s așa. Ei au trăiri și se manifestă ca atare. Nu îți poate fi egal faptul că s-a spart un ou în bucătărie sau faptul că cineva drag și-a rupt piciorul în accident la ski, iar oamenii de la Salvamont fac eforturi disperate să-l aducă la mal. 

Ce voiam să spun. De când a devenit tabu faptul că un om are sentimente? De când e nasol faptul că, să spunem, ai plâns după o tipă care te-a lăsat cu ochii în soare? De când e de prost gust să recunoști faptul că un film a fost atât de bine făcut încât efectiv ți-au dat lacrimile? Hai, să recunoaștem, tuturor ni s-a întâmplat la un moment dat. Da, am plâns după trei domnișoare în viața asta (s-a întâmplat de mult, dar s-a întâmplat) și da, o recunosc extrem de relaxat. Nu cred că oamenii mă vor privi altfel de acum înainte.

Sunt un tip care merge mult pe feeling. E suficient să ai o poveste bună  și îmi dau pe loc pantofii și cămașa de pe mine, doar ca să încerc să te ajut. Simt o empatie enormă pentru bătrâni sau copii uitați pe străzile Bucureștiului sau prin cotloanele României. Cred că sentimentele și conștiința sunt lucrurile ce pun distanță între noi și animale. Lumea asta n-ar trebui să fie neapărat despre ceea ce acumulezi material, deși da, pentru a avea un anumit confort ai nevoie de asta, ci ar trebui să fie mai degrabă despre ceea ce acumulezi pe plan sentimental, despre cât de mișto e familia ta, despre cât de fericiți sunt copiii tăi, despre cum, după 50 de ani de căsătorie, nevasta ta încă îți mai spune „Dragule, hai să ieșim la o plimbare doar noi doi.”

Nu-s mulți băieți care mă citesc. Se vede în statistici asta, dar pentru cei care totuși o fac, guys, vă vând un pont. În general tipele alea mișto pe care le vânați și le like-uiți (nu cred că există neapărat cuvântul ăsta, deci să-mi fie cu iertare) pe Instagram, se dau în vânt după băieți care au o latură sensibilă și o și manifestă. Nu spun acum să mergeți cu o pancartă în Piața Victoriei pe care să scrieți „Sunt sensibil, scoate-mă de aici!”, dar probabil că va aprecia întotdeauna o floare atent plasată la prima întâlnire sau o masă într-un loc mișto. Dacă nu merge cu asta, vă dau banii înapoi, vă spun. 100% diferența la toate produsele, nu așa era?

Ariel vorbea în articol despre faptul că i-a luat 26 de ani să învețe despre suflet. Personal, cred că sufletul trebuie și el cultivat. O să mă transform în Petre Daea și o să spun că, în momentul în care nu-ți plantezi sufletul cu sentimente și experiențe mișto, el n-o să știe să îți dea înapoi lucrurile de care ai nevoie atunci când n-ai cea mai bună stare din lume. 

Sentimentele ne umanizează și ne fac să arătăm mai mult a ceea ce ne dorim și nu a ceea ce credem noi că societatea, urmăritorii, familia, soția vor să vadă în noi. Hai să nu le mai reprimăm atât.

Comments

comments

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *