Hai să terminăm cu propunerea „Kovesi președinte/premier”

După conferința maraton a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi,  a fost exaltare pe internet: „Da, uite, domnule, de oameni ca ăștia avem nevoie în politică”, „Kovesi președinte în 2019”, „Kovesi premier”. Să o spunem de la bun început, pentru că n-o să repet în articolul ăsta, pentru nefiind vorba de oameni, ci de principii. Da, discursul doamnei Kovesi din seara asta a fost unul bun, articulat, cu răspunsuri la majoritatea întrebărilor și cu foarte puține eschive făcute către jurnaliști. Deci bun. Un pic prea politicianist pentru mine, dar totuși bun.

Doamna Kovesi e procuror-șef. A fost în trecut și procuror general. Să nu uităm asta. Vorbim în articolul ăsta despre principii și despre de ce cred eu că doamna Kovesi e bine acolo unde e, iar politica trebuie făcute de politicieni, nu de magistrați sau presă.

Să presupunem, de dragul discuției, că doamna Kovesi se hotărăște astăzi, 14 februarie, de ziua îndrăgostiților, că vrea să candideze la prezidențiale. Anunțul de candidatură nu l-ar face mâine, pe 15 februarie. Nu, l-ar face undeva în primăvara-vara anului 2019. Ceea ce înseamnă că doamna Kovesi, cu puterea oferită de funcția pe care o deține, își poate scoate discreționar adversari din joc, poate deschide/închide dosare, poate face tot felul de lucruri pentru a-și pregăti o platformă prezidențială anticorupție pentru noiembrie 2019. Ar fi moral? Clar nu.

Înțeleg de ce unii oameni se îndrăgostesc de Kovesi. O văd ca pe ultimul zid în calea PSD. Speră, fără să verbalizeze neapărat asta, că doamna Kovesi ne-ar putea scăpa de PSD-ul cel rău, indiferent dacă domnul Dragnea, doamna Olguța, doamna Viorica, sau alți domni și doamne sunt vinovați sau nu. 

Eu sunt tânăr. Mult prea tânăr să fi avut drept de vot în 2004, sau măcar să mă fi interesat la cei opt ani ai mei ce se întâmplă în spațiul public, dar îmi amintesc, totuși, că pe atunci era o emulație extrem de puternică în jurul fostului președinte Traian Băsescu. Și atunci, ca și acum, ne-am îndrăgostit orbește de un om, doar din spaima pe care ne-o insufla ideea „Adrian Năstase Președinte”. Ce-a urmat? E simplu. Un președinte care are aproape toată familia cercetată penal, doi membri ai familiei Băsescu condamnați definitiv la ani grei de închisoare, și un fost președinte care și-a negat, după ce a plecat din funcție, tot discursul său prezidențial anticorupție. A fost bine? N-a fost!

Hai să nu ne mai îndrăgostim de oameni. Hai să ne dorim instituții care funcționează și fără acel „Dumnezeu” bun care taie și spânzură. Oamenii nu sunt niciodată eminamente buni. Viața asta are nuanțe, iar noi trebuie să le vedem. Pentru că, în cazul în care nu le vedem, să îmi spuneți și mie cu ce suntem noi mai buni în comparație cu o doamnă de la țară, care nu prea mai vede și aude bine, dar știe că trebuie să voteze cu trandafirii roșii? Știți de ce Statele Unite sunt atât de mișto ca democrație? Pentru că au reușit să construiască INSTITUȚII care vor funcționa indiferent de cei care vor ocupa, vremelnic, funcțiile de conducere. 

Dar noi nu vrem asta. Vrem un om providențial, care să ne salveze din orice situație. Și știți bine, că nici măcar în basme eroii nu fac doar lucruri bune. Eroii mai fac și compromisuri. Iar la primul compromis major, noi ne vom indigna și ne vom căuta, din nou, ca un iubit rănit în orgoliu, salvatorul nației. De aia zic, mai ușor cu sintagma „Kovesi președinte”.

Comments

comments

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *