Pe măsură ce virusul începe să avanseze și în România văd din ce în ce mai mulți oameni care recunosc, cumva cu jumătate de gură, că au o neliniște profundă în ceea ce privește criza cauzată de COVID-19, noul tip de coronavirus. Generația mea, la fel ca multe alte generații înainte, n-au mai trecut vreodată prin așa ceva. Criza asta reprezintă, fără îndoială, o amenințare extrem de importantă pentru pentru sănătatea noastră, dar este, fără îndoială, și un mecanism prin care noi ne schimbăm profund ca oameni. În fiecare secundă în care stăm izolați, în ficare secundă în care ne facem griji pentru noi și-ai noștri, „normalul” nostru se schimbă.

Eu cred că…

E normal să ne fie frică.

Trăim vremuri pe care generația mea, dar și multe generații înainte, nu le-au mai trăit vreodată.
Nu mi-am imaginat că pot să stau în casă pentru că așa e mai bine pentru sănătatea mea și a celor din jur și nu pentru că, pur și simplu, n-am chef de ieșit afară.

E normal să ne fie frică.

Atunci când multe sisteme medicale, din state mult mai dezvoltate decât România, sunt aproape de colaps. Numai gândul că putem ajunge la momentul în care bătrânii cu afecțiuni cronice vor fi refuzați în spitale mă neliniștește teribil.

E normal să ne fie frică.

Într-un climat economic tot mai întins către extreme, frica e un lucru natural. Da, e legitimă întrebarea: „Ce fac eu peste 3 luni, dacă lucrurile continuă la fel?”.

E normal să ne fie frică.

Dacă am putea rezuma într-un cuvânt ultimele luni, acesta ar fi, cu siguranță, „incertitudine”. Nimeni nu poate garanta când va fi gata criza, cum vom ieși din ea și cum vom arată noi, ca oameni, după acest test. Nimănui nu-i este clar dacă vreun contract social va mai funcționa și dacă, până la urmă, viața noastră, așa cum o știm, va mai reveni la normal.

E normal să ne fie frică.

Vestea bună e că va trece. Sau poate că-s eu prea naiv sau boem. Ne vom reveni. Da, lumea nu va mai fi deloc așa cum o știam noi, probabil că multe dintre business-urile sau locurile de muncă pe care le avem astăzi nu vor mai exista într-un viitor extrem de apropiat, dar ne vom reveni.

Până atunci însă, trebuie să le dăm oamenilor de știință timp să reușească să găsească un vaccin, un tratament, un leac, vraci, vrăjitoare, orice care poate opri un virus ce momentan n-are neapărat cap și coadă.

Vom fi bine, dar până atunci, e normal să ne fie frică.

Vă las cu asta: