Cum este, de fapt, experiența Work & Travel (I) – Brîndușa Bîrsan

În general experiența Work&Travel e învăluită în multe, poate prea multe mituri. Ori e greu, muncești mult și nu rămâi fără vreun ban, ori e life-changing, eliberatoare, dătătoare de daruri și, în general, cel mai bun lucru ce ți se poate întâmpla în viața asta.
Eu cred că lucrurile nu sunt aproape niciodată doar albe sau doar negre. Nu cred că cineva este 100% rău, cum nu cred că cineva poate fi 100% bun. Viața e formată din nuanțe, iar în spiritul ăsta demarăm astăzi, pe blog, o serie de articole despre experiența studenților români plecați cu Work&Travel în Statele Unite.

Prima pe care am luat-o la întrebări este Brîndușa Bîrsan, o tipă pe care o știu de mai mult timp decât prevede legea. Brîndușa e în anul trei la ASE și a plecat în vară să își găsească iubirea vieții ei în SUA. Mă rog, n-a plecat pentru asta, dar ce mai contează? 

Aventurile Brîndușei în America le puteți urmări pe #100daysofboston‬, hashtagul sub care și-a strâns povestioarele din America. Și pentru că e o fată super mișto pe care sunt sigur că o să vreți să o urmăriți înainte să devină un super chef, îi puteți da un follow pe Facebook și pe Instagram. Brîndușa pregătește chestii mișto pentru următoarea perioadă, deci chiar merită să fiți atenți la ce face.

Hai să începem. 😀

  1. În primul rând aș vrea să știu de ce Work and Travel în State și nu un job de vară în România?

Aveam un job part time în România. Îmi amintesc că mergeam la birou, lucram în marketing (domeniu pe care îl și studiez) și nu înțelegeam de ce m-aș abate de la drumul din carieră pentru joburi în HoReCa. Un an mai târziu mi s-a părut că e o oportunitate pe care ți-o oferă studenția, așa că pot să profit de ea. Toate la timpul lor, cum s-ar spune.

  1. Cu ce așteptări ai plecat în State?

Mi-am spus clar că plec fără așteptări. Dar știam că o să lucrez multe ore și că efortul va fi mai mult fizic, decât psihic.

  1. Descrie întreaga ta experiență în maximum 10 cuvinte. 

Modestie, muncă, entuziasm. New York până la 20 de ani.

  1. Ce anume ai făcut în State?

În principal am crescut. Am lucrat ca hostess într-un restaurant din cadrul unuia dintre cele mai fine (n.m.: „fine dining”) hoteluri de 5 stele din lume. Diminețile mi le petreceam lucrând cu cafea/băuturi într-un alt restaurant ce își propune să schimbe în bine obiceiurile culinare ale oamenilor, astfel încât să reducă încălzirea globală. Acolo eram team member, ceea ce presupunea ca pot lucra și cu mâncare, dar și că pot spăla vase sau lua comenzi. Între timp am observat și m-am bucurat cât am putut de mult de Boston.

Brîndușa Bîrsan 2

  1. Care a fost prima impresie despre Statele Unite ale Americii? Ce ți s-a părut interesant în momentul în care ai călcat pe tărâm American?

Eram singurul om care plângea și aștepta să treacă de control. Impresia a fost că e nou, dar pe cât de frumos, pe atât de greu. Mi s-a părut interesantă abundența din orice: cafelele mari, porțiile imense de mâncare rafturile mereu pline din magazine. Mă așteptam să văd obezitate și fast food-uri, însa cea mai surprinsă am fost să văd restaurante cu mâncare naturala și proaspătă, oameni atletici, care aleargă mult.

  1. Se zvonește printre tineri că e absolut necesar să ai al doilea job pentru a putea să rămâi și cu niște bănuți după experiența asta. Cât de adevărat e? Ai avut un al doilea job?

Cred că depinde de situație. Eu am lucrat într-un oraș mare, la angajatorul care oferea cea mai mare plată pe oră dintre toți cei cu oferte de joburi la agenția intermediară din România. Oraș mare presupune însă și costuri mai mari. Al doilea job l-am luat pentru că îmi plăcea conceptul și îmi doream să învăț de acolo. Aș fi putut să mă descurc cu banii de la unul singur, însă probabil aș fi cumpărat mult mai puține lucruri. Din punctul meu de vedere e mai relevant să te bucuri acolo, unde ești o dată în viață. Bani de cheltuit acasă poți câștiga tot acasă.

  1. Un alt mit care circulă prin România este faptul că ești nevoit să muncești până la epuizare, 25 de ore din 24, dacă ar fi posibil. Ai simțit vreun moment că lucrezi mult prea mult?

La fel, depinde. Daca vrei să muncești 3 luni acolo cum nu ai munci aici niciodată, să strângi bani de pe urma cărora să trăiești în lunile în care te întorci acasă sau să-i investești în orice altceva, lucrezi. Eu nu văd lucrurile așa, însă e posibilitatea de a câștiga mult, într-un timp puțin. Iar cu cât câștigi mai mult, simți că vrei și mai mult. Am simțit că lucrez peste măsură, dar am încercat să-mi fac un program cât de cât echilibrat.

  1. Care sunt părțile bune din toată experiența asta?

Pentru mine e o experiență relevantă pentru domeniul în care vreau să profesez mai târziu – restaurante, gastronomie. În plus, e bine să vezi cum e cultura americană. Cea mai fericită am fost că am avut un feedback foarte bun într-un domeniu nou și în locuri în care am pornit de la zero.

  1. Care sunt părțile proaste? Ce anume n-a fost chiar așa cum îți imaginai tu? Sunt convins că nu a fost chiar totul roz.

Există management prost și acolo. La toate nivelele. Am fost surprinsă în cel mai negativ mod de oamenii din Europa de Est, în special din România, care se comportă acolo mai rău ca acasă “pentru că se poate”. Nu mi-au plăcut studenții care ajunși în America refuzau să experimenteze cultura și preferau să strângă bani pentru acasă.

  1. Ce anume ți-a lipsit cel mai mult în cele trei luni? De ce?

Viața socială. Obișnuiam să ies mult, să fiu înconjurată de oameni. Acolo am luat o pauză de la ieșit în oraș și mi-a fost tare greu să mai am timp să descopăr locuri noi. Am stat mult singură. Asta nu a fost neapărat rău, până în momentul în care am experimentat lucruri atât de frumoase că îmi doream să le împărtășesc cu cei mai dragi.

  1. Multă lume a venit cu o oarecare nostalgie din SUA. Cum ai simțit trecerea de la România la America și invers?

Am fost puțin nostalgică atunci când am plecat, și foarte fericită când m-am întors, deși e oarecum ciudată revenirea. Nu am un șoc cultural venind înapoi acasă. Eu iubesc România cu toate ale ei.

  1. Cum sunt oamenii în America? Ce caracteristici sunt diferite față de cele ale românilor?

Americanii au un entuziasm nativ, dar de care sunt și ei conștienți ca e doar aparent. Foarte rar am văzut grupuri de prieteni care să se întâlnească așa ca românii și să povestească, să râdă. Nu sunt hâtri deloc. Ies doar cu familiile, în principal, sau cu partenerii. În schimb sunt indiferenți față de tot ce se întâmplă în jurul lor, sau sunt nevoiți să fie, pentru că nu știu cu cine interacționează.

  1. Cu ce crezi că ai rămas după experiența asta? Ai venit schimbată în România? Dacă da, în ce mod?

Cred că m-am întors mai modestă. Să lucrezi în serviciul oamenilor poate fi foarte degradant pentru stima ta de sine. Dar m-am întors foarte încrezătoare, pentru că am reușit să ma remarc din mulțime și acolo.

  1. Ai făcut vreun lucru pe care nu credeai că îl vei face vreodată?

N-am crezut că o să plec cu Work&Travel vreodată.

  1. Te-ai mai întoarce și anul viitor? Dacă da, ce anume ai face diferit?

M-aș întoarce. Dar nu anul viitor. Aș face totul diferit- m-aș întoarce ca turist sau doar având un job cool în New York.

5 întrebări scurte și-ai scăpat:

  1. Știu americanii să localizeze România pe hartă?
    Păcat că nu-s hărțile astea la tot pasul, ca să-i fi testat.
  2. Ai fost comparată cu Dracula măcar o data în aceste trei luni?
    Haha, da. Rar, dar da.
  3. Coasta de Est sau Coasta de Vest? De ce?
    Coasta de Est pentru că New York. Și pentru că atât am experimentat până acum.
  4. Ce ai devorat prima data când ai ajuns în România?
    Un Aperol Spritz.
  5. Dacă ar fi să dai o notă generală, luând toți factorii în considerare, ce notă ar primi experiența Work & Travel 2017?
    7.

 

Comments

comments

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *