Cum este, de fapt, experiența Erasmus Plus – Victor Micu (III)

Pe Victor îl cunosc de câțiva ani și recunosc acum, în fața întregului internet, că n-am avut încredere în el. Deloc. Bine, eu n-am încredere în general, dar aici chiar nu părea că-s eu de vină. 

În fine, timpul a trecut, drumurile noastre s-au despărțit (descriere dramatică, da) și cumva, habar n-am cum, lucrurile au început să meargă între noi. Nu m-a scos încă la suc și nici nu mi-a adus ciocolată din Lisabona, dar cred că se rezolvă și asta până la urmă. Oricum, copiii de la Slatina știu deja că eu mă las greu și până nu-mi pune un inel pe mână nici nu discutăm.

Revenind la lucruri serioase, Victor e un tip mișto, care a făcut și face în continuare multe chestii tari, s-a ocupat în trecut de Academia Atelierul Digital de la Google, iar acum e din nou în Potugalia. Ce face el acolo și cum a fost experiența Erasmus + pentru el, aflăm împreună, mai jos.

Haideți să-ncepem!

 1.La ce universitate și la ce facultate ai făcut schimbul de experiență?

Am plecat de la IMSA (Ingineria și Managementul Sistemelor de Afaceri), un master de la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Universitatea Politehnica București, și am ajuns la FCT (Faculdade de Ciências e Tecnologia) din Nova University of Lisbon, la un master pe Computer and Electrical Engineering.

Răspunsul scurt: Mi-am petrecut al 2-lea an de master la FCT din Nova University of Lisbon.

2. Care au fost primele lucruri pe care le-ai remarcat atunci când ai ajuns acolo? Ce anume ai simțit că se întâmpla diferit față de România?

Dacă stau să mă gândesc bine la primele impresii din prima săptămână, pot să spun că am rămas surprins de căminul în care am ajuns. Aveam cameră solo, curată, cu baia împărțită cu alți doi băieți, securitate la recepție, camere de filmat afară, zonă de relaxare și de joacă. Peste toate astea aveam și femei de serviciu care curățau tot ce era la comun în fiecare zi (bucătării, holuri, etc.)

Alt șoc mi l-am luat cu transportul. Mi-a luat undeva la 2 săptămâni să înțeleg cu totul cum merge tot sistemul de transport în Lisabona. Au foarte multe combinații de carduri, zone, bilete, companii, metode de încărcare…nu vrei să știi.

În schimb după câteva săptămâni mi-am dat seama că cele mai mari diferențe sunt la vreme – am mers la plaja până la final de noiembrie, la supermarket – nu am găsit telemea și cremvuști nicăieri, și la universitate – profesorii chiar erau de treabă, comunicau cu noi și facultatea în sine organiza foarte multe evenimente pentru studenți, precum concerte, târguri, competiții, cursuri extra-curriculare, etc.

Iar viața de noapte în oraș este de neîntrecut. Poți petrece 7 zile din 7, iar în ‘Centrul Vechi’ de la ei – Bairro Alto – poți merge în fiecare seară să gasești sute de oameni care stau cu berea în mână pe strada la o vorbă, un cântec, o caterincă.

 

3. Dacă ai fi putut, ai fi rămas să studiezi în continuare acolo? De ce?

Am putut și am rămas. Am reușit în cateva luni de zile să îmi fac foarte mulți prieteni, atât portughezi, cât și Erasmuși din toate colțurile lumii, iar asta m-a făcut să mă simt ca acasă. Deși mi-am găsit și aici de muncă și în continuare activez și pe alte proiecte, n-am mai simțit aceeași presiune ca acasă și nici același stres. Am reușit să călătoresc mai mult, să mă relaxez mai mult, să mă simt mai liber…iar ăsta e impactul pe care Portugalia îl are asupra multora din jurul meu.

4. Care-s primele trei cuvinte care-ți vin în minte atunci când te gândești la experiența ta cu Erasmus +?

Libertate, travel, prieteni (sau socializare, cum vrei să o numești).

5. După experiența asta, care-s lucrurile pe care le-ai schimba în sistemul educațional din România? (Dacă-s extrem de multe, dă-mi primele trei)

Aș produce multe, multe schimbări și am idei care n-au fost provocate de experiența de aici, dar dacă e să mă rezum la ce am văzut în Lisabona și mi-a placut:

  • Profesori care să și asculte, nu doar să vorbească – am întâlnit aici profesori care chiar ascultă și îți cer părerea fără să te critice sau să ți-o închidă dacă nu e aliniată cu perspectiva lor. Profesori care veneau cu jocuri aplicate pe studiul făcut la clasă, doar ca să stimuleze studenții și să facă orele mai atractive. Profesori care aveau slide-urile aliniate și ordonate astfel încât să înțelegi ce înveți acasă, chiar dacă stilul încă e vechi.
  • Spiritul studențesc, unde e? – aici am rămas șocat când am văzut cât accent se pune pe student. Facultatea organizează excursii, târguri, concerte, competiții, cursuri extracurriculare, pe care nu trebuie să le delege unor asociații studențesti sau pe care să le facă în grabă. De asemenea, lusitanii o au în sânge pentru că în fiecare an au botezul pentru boboci, iar asta înseamnă că toți cei care intră în anul I sunt provocați de cei mai mari, în mod organizat, să facă tot felul de provocări. Asta se întâmplă în toată țara pentru cel puțin o lună la început de an și se întamplă în mod public: pe holurile facultății, în campus, pe străzile orașului, peste tot! Și nimeni nu zice nimic, toată lumea se comportă normal, ba chiar se opresc să facă poze sau să încurajeze. Toată treaba are o întreagă poveste în spate și de aici s-a inspirat și J.K. Rolling pentru unele bucăți din Harry Potter. De exemplu, studenții mai mari care dau provocări, sunt îmbrăcați în robe lungi și negre, cu haine negre pe dedesubt, exact ca în Harry Potter.
  • Curricula personalizata – am observat aici că studenții își pot alege singuri ce cursuri vor să urmeze ca să-și îndeplinească norma de puncte credit per semestru, iar asta mi se pare foarte tare. Dacă tot te pui pe învățat un semestru, măcar să-ți alegi singur ce vrei să faci.

6. Când ai revenit în România, care au fost șocurile pe care le-ai avut?

Am venit doar pentru o săptămână să-mi fac actele pentru semestrul II, iar primul șoc a fost să aud Română pe strada :)). Am fost obișnuit să tresar dacă auzeam Română, pentru că na, așa se întâmplă dupa 5 luni de limbă străină. Also, primele 2 zile îmi venea să raspund în Portugheza la magazin, pentru că nu eram atent și stăteam pe telefon.

Ce m-a surprins plăcut a fost și numărul de cafele, ședințe, întrevederi pe care le-am avut. Nu am avut nici măcar o oră liberă, iar asta mi-a adus aminte de stilul vechi pe care îl aveam, cu mișcare continuă (dar și acum sunt la fel, doar ca am și viață socială :)) ).

7. Sunt studenții din străinătate diferiți față de cei din România? (incluzând aici ORICE aspect care-ți trece ție prin minte)

Depinde din ce colț al lumii vin. Cei din Vest sunt mult mai deschiși, mai sociabili, mai petrecăreți. Nordicii sunt mai calmi puțin, mai calculați, mai punctuali, dar la fel de deschiși. Cei din Est au doza lor de nebunie și îți dai seama din start de unde sunt, după accent sau după gradul de nebunie. Mi se pare că Erasmusul te și împinge foarte mult să te schimbi și să fii mult mai deschis față de cum ești de obicei, pentru că mulți vin aici singuri și ca să se adapteze și să-și facă prieteni, trebuie să iasă din zona de confort și să socializeze. Așa toți sunt foarte amabili, vorbăreți, easy-going și așa mai departe.

Dacă e vorba de școală, Erasmușii sunt mai mult pe distracție, deci școala nu ne-a stresat prea mult, dar toți și-au făcut proiectele și examenele la timp.

8. Dar profesorii? Cum interacționează ei cu studenții?

Pun întrebări, ascultă ce le zici, te încurajează să vii cu propriile idei, caută să-ți aducă la clasa cât mai multe cazuri practice sau de actualitate, cu date din prezent și nu de când s-au născut ei.

9. Care-s cele trei lucruri pe care un student care pleacă prin intermediul Erasmus+ ar trebui să le facă?

Cel mai important – TRAVEL! Sunt atâtea șanse de călătorit atât în țara gazdă, cât și în jurul ei. Acum depinde și de țară, pentru că Portugalia e ieftină și îți permite, dar în altele de abia dacă ai bani de pâine.

Următorul lucru ar fi să meargă la cât mai multe evenimente și să cunoască cât mai mulți oameni. Poți învăța atâtea lucruri de la un om care a împărțit altă țară, altă limbă și altă cultură față de tine. Toată experiența poate fi ca o tabără de vară în care înveți puțin din fiecare țară, în timp ce te distrezi cu toată lumea.

Și al 3-lea ar fi un Survival Kit să zic așa: cum să gătești, cum să vorbești și cum să-ți controlezi finanțele că să nu trăiești din roșii și pateu la final de semestru.

  1. Care-s cele mai importante lucruri cu care crezi că ai rămas după experiența Erasmus +?

Curajul de a explora lumea de unul singur și multe prieteni în diferite țări pe care știu că pot să-i vizitez oricând. De asemenea, pe mine m-a ajutat să mă deconectez de la ce aveam în România și de la ce se întâmpla acolo și să-mi dau seama că lumea e mult mai mare față de granița în care am crescut. Sunt atâtea lucruri de văzut, atâția oameni de cunoscut, atâtea probleme de aflat și atâtea soluții de explorat, încât e păcat să rămâi într-un singur loc pentru foarte mult timp, cel puțin atunci când ești tânăr și îți permiți să faci pe nomadul.

 

5 întrebări scurte și-ai scăpat de mine:

1.Cum sunt petrecerile studențești în afară? Cât de mult se bea?

Depinde pe la care nimerești, dar majoritatea sunt faine, tocmai pentru că sunt internaționale și fiecare vine cu idei sau tradiții pe care să le încerce toată lumea. Asta cu băutura e întrebare capcană, mai ales că se știu barurile în care berea la 0.5L e 1€ :))

2. Ai repeta experiența asta în alt oraș?

Cu siguranță. Aș mai face asta 1-2 ani de acum încolo. Îmi pare rău că nu am fost cu Erasmus și când eram la licență și a trebuit să aștept masterul pentru asta.

3. Care a fost primul lucru pe care l-ai mâncat când ai ajuns acasă?

KFC și apoi Dristor – old habits die hard, mai ales că aici nici nu se apropie kebab-ul la valoarea celui din România. Aici cel mai bun kebab e echivalentul ăluia de îl găsim la un colț de bloc, care arată bine de afară, dar sosul mereu ți s-a părut dubios. Iar KFC-ul de aici are gust de plastic.

4. Care-a fost cea mai mișto amintire din toată experiența asta?

Cred că excursiile cu câte 100-200 de studenți prin diferite orașe au făcut experiența mai picantă. E nebunie continuă și cunoști foarte mulți oameni.

5. Dacă ai putea, care ar fi primul lucru pe care l-ai transfera de mâine în sistemul educațional din România?

Mai multe experiențe practice, cursuri mai interactive și actualizate la ce se întâmplă în prezent și ce se va întâmpla în viitor și profesori care își dau interesul să formeze omul de mâine. Nu zic că toți sunt la fel, că am întâlnit foarte mulți profesori care m-au inspirat și m-au ajutat, dar am întâlnit la fel de mulți care mi-au tăiat craca de sub picioare și mi-au luat toată energia.

Pwp all,

Micu

Comments

comments

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *