Cum este, de fapt, experiența Erasmus Plus: Elena Mocanu (II)

Pe Elena am cunoscut-o pe Instagram și i-am dat follow pentru că avea poze din Maroc. Da, din alea super colorate. E atât de simplu cu mine: văd poze din Maroc, dau instant follow. După aia n-a mai pus poze din Maroc, dar recent am observat că a fost și ea, atunci când era tânără, nu acum, la fatidica vârstă de 29 de ani, când stă aproape, aproape să schimbe prefixul și să devină un adult adevărat.

Glumesc, desigur. După ce mi-a răspuns la întrebări, Elena a simțit că a uitat ceva. Iar după ce forul ei interior a cugetat spre răspunsul întrebării lăutrice, acesta a venit: cred că studenții plecați în Erasmus n-ar trebui să uite să se îndrăgostească. Deci e cu dragoste, cu iubire, cu sentimente, cu Portugalia și cu trăiri.

Pe Elena o puteți urmă pe Instagram și pe Facebook. Are poze mișto. 

Hai să vedem!

1. La ce universitate și la ce facultate ai făcut schimbul de experiență?

Universitatea Aveiro, Portugalia, în 2012-2013

2. Care au fost primele lucruri pe care le-ai remarcat atunci când ai ajuns acolo? Ce anume ai simțit că se întâmpla diferit față de România?

Când am ajuns în Lisabona, un prieten de-al unui amic m-a luat de la aeroport. Vorbisem cu el de 2-3 ori pe Facebook și amicul meu garantase pentru el. Îmi amintesc doar că eram foarte obosită pentru că am lucrat până în ultima zi, mi-am făcut bagajele cu o noapte înainte și am dus pe la prieteni ce nu mai încapea în bagaje și dusă am fost. El m-a luat, m-a dus la niște amici unde m-a lăsat să dorm câteva ore și m-a trezit să mâncăm. După, timp de câteva zile, cât el avea o conferință în Lisabona am stat la o mătușă de-a lui care a fost foarte amabilă și prietenoasă cu mine. Oamenii din Portugalia sunt prietenoși, primitori, deschiși și calzi. Ca româncă, înțelegeam destul de ușor ce vorbesc ei. Lumea e calmă, nu e agitată, nu aleargă nimeni nicăieri și au o cultură puternică a cinelor: cina în familie, cina cu colegii de facultate și profesori etc. Cinele nu sunt luate la ocazii diferite ci oricând aveau ei chef sau simțeau nevoia. La facultate, personalul și profesorii erau foarte deschiși și amabili. Veneam de la ASE, Comerț, unde secretarele noastre și-au făcut un renume de sperietori așa că nu știam la ce sa ma astept. Acolo, totul foarte organizat, rapid, amabili, îți zâmbeau. Dacă opreai profesorii pe hol să îi întrebi ceva îți răspundeau politicos și nu îți spuneau „Să vii când am oră de consultație!”. De asemenea, am observat că studenții erau foarte apropiați de profesori. Ieșeau împreună seara să se distreze dar în timpul zilei se respectau unii pe altii. De menționat că eu am studiat într-un oraș mic, studențesc, unde era ușor să știi pe toată lumea.

3. Dacă ai fi putut, ai fi rămas să studiezi în continuare acolo? De ce?

Da, as fi ramas. A fost singurul an in care chiar am simtit ca am fost studenta. Am invatat, m-am distrat, am facut si voluntariat si am avut timp si de mine. Munceai mult pentru proiecte dar erai sustinut sau gaseai peste tot resurse fara mari piedici, ti se explica sau erai indrumat, aveai multe oportunitati pe care incep sa vad abia acum dupa 5-6 ani incep sa rasara timid si in Romania

4. Care-s primele trei cuvinte care-ți vin în minte atunci când te gândești la experiența ta cu Erasmus +?

„The best year of my life” sau prieteni, calatorii, oportunitati.

5. După experiența asta, care-s lucrurile pe care le-ai schimba în sistemul educațional din România? (Dacă-s extrem de multe, dă-mi primele trei)

– Manualele dupa care se invata: nu am avut absolut nici un manual al unui profesor cu care studiam. Toate erau niste manuscripte imense scrise de nume sonore.

– Mai multa practica, putina teorie: imi amintesc si acum ca am facut un proiect in echipa ( majoritatea lucrurilor se faceau in echipa, rar am lucrat singura la vreun proiect) si trebuia sa analizam o situatie. Profesorul ne-a spus ca daca vede un paragraf de teorie, il sterge. Puteam sa scriem maxim 5-6 pagini. Am lucrat in echipa cu o tipa si un tip din tarile nordice. Pentru ei a fost foarte usor sa analizeze totul, sa compare si sa dea solutii (critical thinking). Mie mi-a fost mai greu nefiind obisnuita.

– Sa se schimbe modul de predare la cursurile la care se poate: la unele cursuri primeam toate slide-uri si materialele la inceputul anului si inainte de fiecare curs, fiecare dintre noi, trebuia sa se pregateasca si sa caute materiale despre acea tema pe care sa le citeasca si prezinte. Ajungeam la discutii si dezbateri interesante. Nu invatam doar materia respectiva dar invatam sa argumentam, sa ne sustinem ideea, sa comunicam eficient.

Bonus1: mult studiu individual: M-a suprins enorm: bibliotecile erau pline ochi pe tot parcursul anului iar in sesiune erau deschise non stop. De asemenea, studentii erau educati in ceea ce priveste imprumutul cartilor si le aduceau la timp in stare buna. Ce m-a mirat era faptul ca daca aveai nevoie de o carte ori o imprumatau rapid de la alta biblioteca din tara ori ti-o achizitionau ei. Dura maxim 4 zile.

Bonus 2: Sistemul de comunicare! Cam 99% era online. Aveam o platforma unde intram si aveam toate cursurile, clasa mea de la fiecare curs, mail unde comunicam direct cu alti colegi sau profesori si unde urcam temele sau proiectele. Totul aflam de pe acea platforma care mergea IMPECABIL! Cred ca inca mai am cont dar nu cred ca imi mai amintesc parola. 

6. Când ai revenit în România, care au fost șocurile pe care le-ai avut?

Oh, e mult de spus! Cred ca mai bine de 6 luni a fost soc intens. Dupa, a mai durat inca pe atat daca nu chiar mai mult. Am stat prima luna la o verisoara prin Pacii si zilnic eram socata: fecale de animale pe trotuar, oameni care scuipa pe jos si arunca tot felul de gunoaie pe jos, imbulzeala, fete acre, oameni care nu iti raspundeau la salut sau la „multumesc” prin magazine, chelneri sau taximetristi care urlau la tine ca nu le lasi bacsis ( in Portugalia nu se lasa pe vremea aia bacsis si asa ma obisnuisem), tipetele secretarelor de la ASE, oamenii pe care nu ii gaseai chiar daca era in timpul programului lor de lucru, stres, negativisim (Nu se poate! Nu! Nu exista!) cu toate ca stiam ca se poate, ca exista pentru ca mai facusem deja acel lucrus sau il solicitasem. Apoi, un alt soc pe care l-am avut pentru foarte mult timp, a fost snobismul nostru. Ma dezobinuisem sa vad masini de lux, ceasuri, haine, genti etc. deoarece in Portugalia rar vedeam asa ceva. Proprietarii casei noastre aveau lunar venituri doar din chirii de peste 10.000 euro iar el conducea o masina veche, cei doi baieti ai cuplului, studenti fiind, nu aveau haine, ceasuri sau masini de lux. Portughezii imi spuneau ca in sudul tarii a inceput totusi sa fie trendul acesta de a te afisa cu lucruri scumpe dar nu asa puternic. In schimb, cand m-am intors in tara, vedeam peste tot opulenta pe care stiam ca unii nu si-o pot permite si nu intelegeam (inca nu inteleg) de ce ai face astfel de achizitii cand nu ti le poti permite financiar. Un alt lucru care m-a socat a fost ca totul a ramas la fel cum stiam. Nimic nu se schimbase!

7. Sunt studenții din străinătate diferiți față de cei din România? (incluzând aici ORICE aspect care-ți trece ție prin minte)

Da! Cei din Portugalia, de la universitatea unde am fost eu, erau foarte muncitori si dedicati. Daca aveau ceva de facut erau focusati pe acel aspect. Petreceau nopti intregi in laboratoare pentru un studiu sau citind carti si documentandu-se. Isi respectau profesorii. Stiau ca in joc este viitorul lor. Aveam colegi si cu bani si fara bani dar rar simteam ca suntem tratati diferiti. Erau cativa care voiau sa se amestece doar cu cei cu bani dar foarte putini. In principiu, erau deschisi si dornici sa te cunoasca, sa afle mai multe.

Ceilalti colegi Erasmusi, din alte tari, depinde de tara. Unii, da, erau imaturi, scapati de sub privirile parintilor si isi faceau de cap sau pur si simplu nu stiau ce e aia responsabilitate. Colegii din tarile Nordice erau relaxati, deschisi, rezolvau rapid cerintele si mereu incercau activitati noi.

Absolut toti studentii, nu conteaza de unde erau, erau prietenosi si deschisi cu ceilalti si nu judecau dupa cum este imbracat, de la ce brand, ce telefon sau ceas ai.

8. Dar profesorii? Cum interacționează ei cu studenții?

Profesorii erau deschisi, comunicativi, stateau cu tine dupa ore cat era nevoie sa iti explice ce nu intelegeai sau te chemau cu alta ocazie. Un coleg de-al meu din Mozambique aveau o deschidere catre finante iar profesoara a facut si separat cu el ore pentru a-i explica mai multe. Acum, el este profesor universitar la el in tara si mi-a spus ca gestul profesoarei a contat. De multe ori am avut nevoie de explicatii suplimentare si mergeam la ei. Tot timpul aveau rabdare si imi explicau de cate ori era nevoie pentru a intelege. Multi profesori lucrau in firme si veneau la noi cu studii de caz reale sau aduceau colegi de-a lor de la alte departamente pentru a discuta cu ei si a pune intrebari. De asemenea, nu se uitau la noi cum eram imbracati. Nu ii interesa ca noi am venit in sandale si pantaloni scurti pentru ca afara ploua torential si doar asa nu ne udam din cap pana in picioare. De asemenea, daca te vedeau abatut sau mai suparat perioade lungi te intrebau ce ai si nu se lasau pana nu aflau ce e cu tine.

Un alt lucru care mi-a placut a fost seriozitatea lor. Au zis un deadline, au ramas cu acel deadline. De asemenea, nici studentii nu indrazneau sa vina (cum era la noi la ASE) cu rugaminti fierbinti sa mai amane deadline-ul. Oricum, se dadea timp  suficient inainte sa iti faci tema sau proiectul.

9. Care-s cele trei lucruri pe care un student care pleacă prin intermediul Erasmus+ ar trebui să le facă?

– Sa se informeze bine unde merge si ce face: a contat enorma ca m-am informat asupra costurilor astfel incat mi-am permis sa calatoresc cat mai mult dar si un nivel decent de trai

– Sa isi aminteasca pentru ce au venit acolo si sa nu se inchida in camera: daca voiau doar sa studieze, ramaneau in tara. Au plecat cu Erasmus sa invete cum sa se adapteze intr-o noua cultura, sa comunice cu oameni din diferite medii, sa se descurce cu o limba noua, sa experimenteze lucruri noi.

– Sa isi lase prejudecatile acasa: sa fie deschisi catre noi experiente si catre oameni.

Bonus: NU sta in bisericute! Migreaza mereu. Stiu cum sa comfortabil dar asa nu vei cunoaste multi oameni.

10. Care-s cele mai importante lucruri cu care crezi că ai rămas după experiența Erasmus +?

  • Cu prieteni peste tot in lume
  • Sunt mai easy going, relaxata.
  • Mi-am schimbat destul de mult perceptia despre cine sunt si ce vreau de la viata

11. Cum ar trebui sa se schimbe si studentii de la noi?

Cred cu tarie ca orice lucru are doua fete, astfel incat nu doar profesorii sau sistemul trebuie sa se schimbe ci si studentii. Diferentele dintre studentii nostri si ai lor sunt:

– Ai nostri se plang mult, majoritatea lucrurilor li se par nedrepte

– Nu prea studiaza singuri

– Putini au o cultura a cum trebuie sa inveti si cum si cand sa iti faci proiectele

– Putini sunt seriosi si responsabili cu activitatea lor

– Nu isi respecta profesorii

5 întrebări scurte și-ai scăpat:

1. Cum sunt petrecerile studențești în afară? Cât de mult se bea?

Aici difera de la tara la tara si mai difera si de la studenti erasmusi la studenti locali. Studentii erasmusi petrec mult. Fiind intr-un oras mic cu totii aveam scopul de a pastra banii pentru calatorii de aceea incepeam sa bem de acasa si in club maxim o bautura. De multe ori, faceam petreceri acasa. Am avut norocul sa locuiesc intr-o casa superba, 8 oameni in casa si cu un spatiu imens. Casa noastra se numea Erasmus Paradise House (check on Facebook, inca sunt poze pe acolo de la toate generatiile care au stat in casa aia) si era punctul 0 al petrecerilor. Asa ca, lumea cumpara bautura cea mai ieftina, o aducea la petrecere si noi furnizam muzica si spatiul. Depindea de petrecere dar si din ce tara provenea omul respectiv. Brazilienii dansau mult, spaniolii erau cei mai haotici (beau mult, cateodata faceau si ravagii), rusii beau mult dar nu aveau nimic, portughezii isi cam stiau masura, rar o intreceau. Petrecerile in club, in oras, erau rare doar cand cei de la Erasmus Student Network (ESN) le organizau. Daca ieseam pe cont propriu, erau destul de scumpe.

2. Ai repeta experiența asta în alt oraș?

Da, cu siguranta as repeta dar stiu ca va fi diferita chiar daca as repeta si in acelasi oras. Am realizat tarziu ca totul e despre oameni. Nu prea conteaza locatia ci oamenii cu care esti. Am avut parte de cei mai fenomenali oameni ( atat portughezi cat si studenti erasmusi) si impreuna cu care am reusit fiecare sa avem parte de cele mai faine experiente. O experienta din aceasta te schimba mult oricat ai nega ca nu ti se va intampla niciodata.

3. Care a fost primul lucru pe care l-ai mâncat când ai ajuns acasă?

Un covrig .

4. Care-a fost cea mai mișto amintire din toată experiența asta?

Una singura? E greu! Cea mai mare petrecere, Erasmus National Meeting unde ne-am intalnit in sudul Portugaliei toti studentii Erasmus din Portugalia. Networking, petreceri, experiente, oameni noi si faini! Atunci am realizat ca am fost foarte norocoasa sa am parte de experienta  asta intr-un oras mic. Noi ne cunosteam cam toti intre noi si avusesem contact cam cu orice cultura pe cand altii din alte orase mari (Porto, Lisabona) nu au interactionat niciodata cu o persoana din Brazilia. Ei stateau mult in bisericutele lor. La noi, nu prea am aveam cum sa ne facem bisericute, ne loveam unii de altii mereu.

5. Dacă ai putea, care ar fi primul lucru pe care l-ai transfera de mâine în sistemul educațional din România?

Mai multa responsabilitate si respect de ambele parti, atat de la student cat si de la profesor.

Comments

comments

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *