Viena: ghid de călătorie + ponturi

Băi, cât de frumos e orașul ăsta!

Ah, erați și voi aici. Scuze. Salut. Întrați, da, ștergeți-vă pe picioare și luați loc pe scaun. Am pregătit videoproiector și biscuiți, pentru că nu se cade să primești musafirii oricum. Sau cel puțin asa e la mine la Bacău, aici la București, cine poate sa știe?

În fine. Fără alte introduceri, am fost de revelion la Viena. Orașul ăsta e superb. Nu știu dacă întrece Budapesta în colțișorul ăla pe care îl țin în suflet pentru orașe care îmi plac, dar e cu siguranță pe podium.

Fotografii de acolo puteți găsi pe contul de Instagram. 

Partea proastă atunci când călătorești de revelion este că toată lumea face asta. În Viena auzeam română la fiecare 5 minute, iar de multe ori, la cât de ușor dădeai peste oameni din țară, îmi venea să înfig steagul romanesc în mijlocul piețelor vieneze și să declar Viena pământ romanesc. Sau aia era cu Basarabia. Cine mai știe?

Am mers la Viena cu Andreea, o prietenă pe care o știu din vremuri pe care abia mi le amintesc, din Consiliul Elevilor. Andreea e foarte mișto în călătorii, deci dacă vreți, puteți să o urmăriți aici: @andreeamariadicu

În fine, am plecat pe 29 spre Viena, iar singurul lucru pe care am reușit să îl facem în seara aia a fost sa mergem la Târgul de Crăciun (sau de Anul Nou) de la Primăria din Viena.

Târgul e foarte frumos. Îți dă pe de o parte un aer din ăsta foarte regal și ușor diferit față de târgurile pe care le vezi în țară, iar pe de altă parte, cu patinoarul de lângă, arată ca o scenă desprinsă din filme. Altfel, dacă privim un pic în spatele vizualului, târgul nu are o varietate foarte mare de produse. Îți poți lua un wurst, turta dulce, vată de zahar la cutie de plastic (?) și cam atât. Și vin. Mult vin.

A doua zi, pe 30, am mers în Bratislava cu trenul, dar cum a fost acolo vă povestesc în alt articol.

Pe 31 ianuarie, la ora 11 trecute fix, am plecat de la hotel către Palatul Belvedere, acolo unde sunt ținute o parte din operele lui Klimt. Ceea ce nu știam noi este că la ora aia vin și autocarele cu turiști, în general asiatici sau germani. Vă spun asta atât de exact, pentru că am avut proasta inspirație sa nu ne luăm biletele online, iar coada la care am așteptat a fost de, probabil, o oră și patruzeci și cinci de minute.

În afară de operele lui Klimt, muzeul nu e senzațional. Sigur, nu sunt un mare cunoscător de arta sau ceva de genul asta, dar orele în șir așteptate la coadă îți fură un pic din experiență.

Apoi am văzut Palatul Schönbrunn. Sfat: dacă mergeți să-l vedeți, luați turul cel mai mare, Grand Tour, care are 40 de camere și se parcurge în aproximativ o oră. În palatul ăsta sunt niște povesti și niște camere atât de drăguțe, încât nu vrei să le ratezi. Dacă mergi și în perioada Crăciunului, vei avea în fața palatului un târg de Crăciun mult mai drăguț și diversificat față de cel din fața primăriei, adică vei putea să mănânci și altceva în afară de wurst. Turul costă 17,5 euro. Deși aici nu am stat la cozi, va recomand biletele online și de data asta. E mai safe asa. 

Pentru că am stat extrem de mult la cozi și ne-am trezit extrem de târziu, cam asta e tot ce am reușit să facem în a doua zi de Viena. Not really bad, oricum. 

În seara de revelion în Viena e practic un mini-festival. Sunt scene din loc în loc în centru, cu muzica diferită, după gusturile fiecăruia. De asemenea, cele mai mari focuri de artificii sunt la primărie, la Catedrala Sfântul Ștefan și la Prater. Deci, dacă vrei să alegi ceva, alege unul din locurile astea. Ah apropo, la 00:00, în același timp cu focurile de artificii, începe să răsune Dunărea Albastră a lui Johann Strauss și e atât, atât de drăguț sentimentul ăla încât e super greu de descris. Trebuie să fii acolo și să auzi. 

Ziua 3 de Viena am început-o căutând un loc unde să mâncam. Am mâncat la Oberlaa, un restaurant din centru. Am mâncat un gulaș foarte bun aici și un ștrudel excelent. Apoi am mers la Casa lui Mozart. Doar faptul că Mozart a locuit acolo e singurul lucru cert din toată casa. Povestea pe care ți-o spun oamenii acolo e tare, dar e bazată pe presupuneri. De exemplu: „Se presupune că aici era dormitorul lui Mozart, dar putea să fie la fel de bine și o cameră de oaspeți”. Altfel, dacă scoatem presupunerile din peisaj, poveștile despre viața mondenă a lui Mozart și despre datoriile pe care le făcuse pentru că voia să fie în elita societății vieneze sunt foarte tari.  Te va costa întrarea undeva între 9 euro, dacă ești student, și 11 euro, dacă plătești preț întreg. 

Apoi am mers la Catedrala Sfântul Ștefan. Foarte simpatică. Și în afara, dar și înăuntru. Nu-s prea multe de spus aici, e pur și simplu de admirat. 

Pentru că la Albertina era o coadă extrem de mare și având sechele de ziua trecută, am mers la Donauturm, o construcție care, după cum probabil v-ați dat seama după nume arată că un turn. Liftul din turn te ridica până la 150 de metri deasupra Vienei, la punctul de observare, iar 10 metri mai sus, pe scări, vei găsi restaurantul și cafeneaua. Priveliștea de acolo e superba, mai ales noaptea, dar trebuie să știi ceva înainte sa mergi acolo, ceva ce n-am găsit pe nicăieri scris: ca să ajungi la turn, ori iei un taxi, ori aștepți singurul autobuz care se apropie de turn, care trece pe acolo din ora în ora. Pentru că altfel, dacă vii de la metrou, din orice parte, vei trece printr-un parc gol, cu motive japoneze, prost iluminat și vei crede ca te afli într-un film horror prost desenat. Nu c-am fi pățit noi asta, dar vă zicem asa, să știți că există o posibilitate. Urcarea te va costa 14,5 euro. 

Ultimul lucru pe care l-am făcut în Viena este să mergem la Prater. Prater e un parc de distracții imens, dar din păcate dacă mergi iarna, nu sunt deschise chiar toate atracțiile ce în mod normal ar fi disponibile. Întrarea e gratuită,  iar tu plătești pentru fiecare lucru pe care vrei sa îl experimentezi. Te vei simți acolo ca un copil mare și sunt convins ca vei vrea sa te dai în măcar jumătate din lucrurile pe care le găsești acolo. 

Cam asta a fost pentru Viena. Probabil că cel puțin încă două locuri ar mai trebui vizitate dacă îți rămâne timp și aici mă refer la Operă și la Albertina.

Sper că a fost util tot articolul ăsta. Pupi, pa. ❤

Fotografii de acolo puteți găsi pe contul de Instagram.

Cum mi-am luat țeapă pe aeroportul din Roma și cum să eviți treaba asta

În cazul în care se întreba cineva de ce nu-mi place mie Roma foarte tare, aici există și un răspuns. În principiu pentru că sunt naiv și cred încă în oameni și în onestitatea lor.

Și, pentru cei care nu știu, prin mai am fost câteva, zile în Roma. Era înainte de sesiune și de licență, era cald, înghețata de acolo era la fel de rece și pizza la fel de bine făcută, așa că teoretic ar fi existat toate condițiile ca tripul ăsta la Roma să fie un succes.

So, vineri îmi iau concediu de la radio, îmi fac bagajele și decolez cu Wizz de pe Otopeni la 20:45, urmând să ajung în Roma la 21:55, lucru ce s-a și întâmplat. Atât zborul de dus, cât și cel de întors erau de pe Ciampino, fratele mai mic și mai puțin celebru al aeroportului mare din Roma.

Aterizez pe Ciampino, îmi deschid telefonul, caut rețea să mă conectez, iar imediat după ce reușesc să fac asta, primesc un mesaj de la tipul care era în recepția hotelului, care îmi spune că ar fi bine să iau un taxi, pentru că el se grăbește și pentru că nu va mai sta, așa cum era programat, până la 00 ca să ma aștepte.  Probabil că avea lucruri mai importante de făcut.

Înainte să plec din țară, îmi luasem bilet la ceva autobuz care ducea pana în centrul orașului, iar de acolo plănuiam să iau metroul până la cazare, vreo trei stații. Doar că știți voi, socoteala de acasă n-are vreo treabă cu cea de pe meleagurile unde pizza crește în copaci, așa că acum aveam fix două variante: să rămân fără cazare și să îmi caut de acolo un loc în care să stau, sau să dau 30 de euro pe un taxi până în oraș.

Alegerea era evidenta. 30 de euro până la cazare nu era o mare avere oricum ai fi luat-o, sigur, nu era prevăzută cheltuiala asta în buget, dar aia, se mai întâmplă. Trec de verificarea buletinului, aparent tipului de la graniță nu i-am părut deloc suspect cu cearcănele alea sub ochi și merg să iau un taxi. La Ciampino e o zonă bine delimitată și relativ mică în care taxiurile pot staționa, așa că iau toate cele 6 taxiuri la rând și le arăt, pe hartă locul unde vreau să ajung. Nici măcar unul n-a știut, sau n-a fost interesat unde e cazarea, asa că am sfârșit prin a urca în mașina unui tip care îmi spusese că mă duce el, doar ca nu are taxiul parcat în zona delimitată, ci puțin în afară.

Îmi spune că până acolo nu va fi doar 30 de euro, cât ii spusesem eu că știu că ar trebui să coste, ci puțin mai mult, dar îmi spune că asta nu-i neapărat o problema, pentru ca ne vom înțelege noi. Cu gândul că ar trebui să rezolv repede cu taxiul și să merg să-mi iau camera de hotel în primire, ca să nu rămân totuși să adorm pe vreo bancă lângă Colosseum, accept deal-ul ăsta.

„Oricum altă variantă nu am.”

Ajuns la destinație, șoferul îmi spune că a consumat super mult carburant, așa că îmi cere 75 de euro pe cursă. Încerc să îi spun că nu am decât vreo 50 la mine și că, dacă vrea, îi înmânez pe toți, el blochează ușile mașinii și îmi spune că o să stăm acolo cât timp va fi nevoie pentru a primi banii pe care ii cere.

Fără alte prelungiri, am dat cei 75 de euro (care s-au transformat, în mod natural, în 80, pentru că la fel ca taximetriștii români, n-a vrut să dea rest) și am întrat până la urmă în hotel, acolo unde tipul nu mai părea că se grăbește.

Ăsta a fost primul meu contact cu Roma și probabil de asta n-o să ne revedem super curând. Dar, în cazul în care aveți pregătită o călătorie în Roma, sau vreți să mergeți pe acolo și aterizati pe Ciampino, uite câteva ponturi:

1. Ia taxi DOAR din zona special delimitată.  Cursa de 30 de euro, cea care este afișată peste tot prin aeroport, te va duce direct în centrul orașului, iar de acolo poți lua lejer metroul sau autobuzul până la destinația finală. 

2. Încearcă să nu zbori noaptea. Fiind un aeroport extrem de mic, noaptea nu există transport în comun între aeroport și oraș, iar opțiunile fiind limitate, există destule variante prin care poți fi tras pe sfoara de oamenii locului.

3. Dacă totuși zbori noaptea, încearcă să iei un autobuz de la aeroport către oraș. Ar trebui să fie în jur de 5 euro și să te ducă până la Termini, locul din care poți să iei cam orice transport în comun până la cazare.

Budapesta: Ghid de călătorie & Ponturi

Nu știu despre voi, dar eu de fiecare dată când revin în țară dintr-o vacanță am câteva zile de profundă mâhnire. E momentul ăla în care realizezi că lucrurile vor reintra în normal și că viața ta aia adevărată, cu griji, probleme, facultate și altele va reveni în prim-plan.

De revelion am fost la Budapesta. Ideea a plecat mai degrabă de la niște glume între mine și Ana, finalizate cu biletele de avion luate la suprapreț (Bravo, Răzvan!) și cu găsirea unui hotel drăguțel undeva aproape de Parlamentul Ungar.

Voi posta mai multe imagini din Budapesta pe contul meu de Instagram, deci fii sigur că ai dat acolo un follow micuț. 

Să începem.

Transferul de la/înspre aeroport

Dacă aveți zborul care aterizează/pleacă în/din Budapesta la ore cât de cât normale, atunci drumul până la aeroport este destul de ușor de intuit. După ce ieșiți din terminalul de sosiri veți vedea în partea dreaptă un automat mov. De acolo vă puteți luat un bilet separat pentru linia de autobuz dintre aeroport și centrul orașului (numărul 100E), sau un bilet valabil pentru toate celelalte variante de transport în comun din Budapesta(numărul 200E până la ultima stație, iar apoi cu metroul până în oraș. Dacă n-aveți norocul să zburați la ore rezonabile, taxiul este varianta cea mai bună. Veți plăti în jur de 9000 de HUF (~30€) până la aeroport, prețul de bază fiind aproximativ 400 de HUF, iarprețul pe km 240 de HUF. Mi s-a părut interesant faptul că în Budapesta Taxify este o companie de taximetrie ca oricare alta. Are același tarif, mașinile care folosesc aplicația sun obligatoriu galbene, singura diferență vizibilă fiind că acestea au sus în loc de semnul de „Taxi”, semnul Taxify. Uber nu mai este disponibil în Budapesta, compania luând decizia să plece din Ungaria.

Transportul în interiorul orașului

Transportul în oraș este extrem de ușor de realizat. Nu vă bateți capul cu taximetrele, fiindcă transportul în comun este foarte bine pus la punct. În general există tramvaie care te vor duce rapid de oriunde până oriunde, cele mai folosite fiind 4 și 6,acestea circulând de asemenea pe tot parcursul nopții. Încercați să folosiți variantele de la Google Maps pentru transport. Sunt destul de exacte și în general vă veți descurca extrem de bine de la prima interacțiune. Nu știu cât de folositoare sunt în București, dar în Budapesta ne-au dus oriunde voiam. 

Un abonament valabil trei zile (72h) pe toate liniile (mai puțin cea care merge spre aeroport-100E) costă 4150 de HUF,  iar bătăile voastre de cap au dispărut ca prin minune.

Ce să vizitezi

După cum vorbeam cu Ana Matei (Instagrammerița mea preferată de travel) acum vreo două zile, Budapesta este un oraș pe care îl vezi și îl înțelegi lejer în trei zile. Cu Dunărea pe mijloc, cu clădirea Parlamentului Ungar și cu partea nouă a orașului pe o parte, și cu zidurile fostei cetăți și partea veche a orașului pe partea cealaltă, Budapesta îți dă senzația unui oraș care, oricât de prost ar fi îngrijit, n-ar putea arăta rău vreodată.

În principiu, fiind vorba de Budapesta, atracția principală ar trebui să fie Dunărea. Și așa este. Fluviul este vedetă în oraș, iar frații maghiari au construit numai puțin de 14 poduri care leagă cele două parți ale orașului, Buda și Pesta. Dintre ele e obligatoriu să vedeți: Podul cu Lanțuri (primul pod construit peste Dunăre – 1876 -), Podul Margareta (pe podul ăsta circulă tramvaiele 4 și 6, existând chiar o stație unde călătorii pot coborâ și face poze cu Dunărea, precum și cu cele două parți ale orașului), Podul Libertății și Podul Elisabeta.

Clădirea Parlamentului Ungar este un lucru pe care n-ar trebui să îl ratați. Din păcate eu n-am avut ocazia să-l și vizitez (pentru că pe 31 decembrie și 1 ianuarie a fost închis, iar pe 2 ianuarie se pregătea venirea premierului polonez în Parlamentul Maghiar, iar măsurile de securitatea impuneau, printre altele, și închiderea pentru vizitatori a clădirii. Există tururi ghidate în mai multe limbi (engleză, germană, franceză, spaniolă și italiană), iar locurile se pot rezerva pe site-ul parlamentului ungar.
Clădirea a fost inaugurată în 1896, cu ocazia aniversării a 1000 de ani de la fondarea statului maghiar și a fost terminată în 1906.  Parlamentul se află pe malul stâng al Dunării și este cea mai mare clădire din Ungaria.

Bastionul Pescarilor din Budapesta este locul de unde poți vedea în toată splendoarea partea nouă a capitalei Ungariei. Bastionul a fost construit la începutul anilor 1900 și a fost aprope în întregime distrus în timpul celui de-al doilea război mondial. Bastionul are șapte turnuri ce reprezintă triburile ce s-au așezat în Câmpia Panonică  în anul 896. 

Biserica Mátyás este situată în fața Bastionului Pescarilor. Biserica are la parter locul de rugăciune, cu spații largi și extrem de impunătoare, iar la etaj se află un muzeu din care poți afla istoria acelui loc, fiind pus accentul pe încoronarea regilor maghiari. Accesul în biserică cotă aproape 1500 de HUF.

Castelul Buda se află la doar câteva sute de metri de Bastionul Pescarilor. Acesta se află pe malul estic al Dunării și a fost reședința mai multor regi ai Ungariei. Zidurile acestuia oferă o panoramă deosebită asupra orașului, accesul fiind facilitat de autobuzul nr. 16.

Bazilica Sfântului Ștefan din Budapesta este cea mai mare biserică din Budapesta și este căutată atât pentru muzeul său, cât și pentru faptul că de pe cupola sa se poate obține o panoramă 360 a Budapestei. Prețul de intrare este de 1000 de HUF.

Sinagoga de pe strada Dohany este cea mai mare sinagogă din Europa și a doua cea mai mare din lume, după cea din New York. Locul ăsta e încărcat la fiecare colț de istorie. În Ungaria, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în numai zece luni au fost omorâți aproximativ 600.000 de evrei. Populația de evrei ucisă în acele timpuri este a doua ca număr, după cea din Polonia, însă polonezilor le-a luat aproximativ cinci ani să facă asta. Astfel, în timpul Ungariei naziste evreii erau vânați și duși către lagărele de concentrare, majoritatea dintre ei fiind trimiși către Auschwitz, în Polonia. Sinagoga este locul în care peste 3000 de evrei au murit din cauza frigului, din cauza lipsei medicamentelor sau din cauza lipsei de mâncare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 
Dacă mergeți să vizitați sinagoga este de preferat să așteptați un tur ghidat (în engleză la fiecare 30 de minute). Acesta începe în sinagogă și se sfârșește la unul dintre monumentele închinate victimelor nazismului.

Budapest Eye – pe modelul London Eye, Budapesta are și ea o roată care îi poartă pe turiști și localnici pe deasupra orașului. Nu-i așa de spectaculoasă, iar locul amplasării nu-i chiar cel mai reușit, dar puteți încerca.

Unde să mănânci

Fiind în Budapesta, te gândești că oriunde mergi ar trebui să găsești mâncare tradițională bună. E la fel ca la noi: cât de tare poate cineva să o dea în bară cu niște sarmale?
Am încercat gulaș (destul de bun), și o variantă ceva mai tradițională a unui piept de rață. Din păcate am avut senzația că acel piept va sări în orice moment să mă atace (cam atât de „în sânge” era), așa că am trecut pe alt tip de mâncare. Apropo, evitați Százéves Restaurant. Trust me on this one, ok?
Am încercat în Budapesta sushi (bun), am încercat mâncare vietnameză (decentă), am încercat o variantă de burger, un bistro (Vár Bistro) și produsele locale de la Mc și KFC.
Dacă vreți ceva rapid și bun, Pizza Me e ceea ce trebuie. Știți voi, au atât pizza normală, cât și blat de pizza acoperit cu nutella. Cam tare.

 

Concluzii

Budapesta e un oraș ușor de vizitat, având majoritatea centrelor de interes comprimate în centrul orașului. E suficient un city-break de trei zile pentru a putea spune că ai bifat o bună parte din obiectivele MUST HAVE ale Budapestei.
Orașul ăsta are un aer aparte. Nu încerca să îți faci un program foarte strict. Cred că-i mai bine să încerci să înțelegi orașul ăsta și să vibrezi în același timp cu el, decât să bifezi niște obiective pe o listă.

Voi posta mai multe imagini din Budapesta pe contul meu de Instagram, deci fii sigur că ai dat acolo un follow micuț. 

Budapest, see you next time.