Despre sexism în România

Mă uitam astăzi de dimineață la ”Răzvan și Dani”, matinalul Antenei 1. Nu o fac neapărat foarte des, în primul rând pentru că nu dispun de foarte mult timp, dar mai arunc un ochi câteodată.
Astăzi făcuseră un reportaj despre ce e de apreciat la bărbați. (înțeleg că anterior, făcuseră și despre femei același lucru)

sexism-banner
Anyway, au fost acolo trei păreri care mi-au atras atenția, nu neapărat în sensul pozitiv. O doamnă spunea că femeia reprezintă sexul slab dintr-un motiv, acela fiind că ea trebuie să stea cu capul plecat în fața bărbatului, care ”e făcut să conducă”. Cu accent pe trebuie și nu pe orice alt cuvințel.
A doua părere a fost cea a unui bărbat, care spunea că trebuie să apreciem la noi (bărbații) faptul că reușim să suportăm femeile în fiecare zi și că ele se sprijină pe bărbați, iar dacă scoatem sexul masculin din ecuație, nu mai rămâne mare lucru.
A treia și ultima părere a fost a unui tânăr care considera, cumva similar cu prima doamnă, că rolul femeii e la cratiță și cea mai mare calitate a nostră e că le organizăm viețile între baie și bucătărie.
Sunt convins că s-au tăiat replici la montaj ca reportajul să iasă mai intrigant, dar exprimările și părerile există și sunt răspândite foarte mult în societatea românească. Ceea ce e profund nedrept din multe, multe motive.
Îmi aduc aminte că în 2015, când doamna Udrea era candidat la președinția României, auzisem ideea conform căreia atunci când vom fi conduși de o femeie, totul se va prăbuși.
Mi-ar plăcea foarte tare să observăm că Europa e ”condusă” de cancelarul Germaniei și mi-ar mai plăcea să observăm că, în cazul în care Bernie nu reușeste să producă surpriza și să o devanseze pe Hillary, în biroul oval va sta o doamnă, e adevărat, pentru prima dată.
Pe când o doamnă premier sau o doamnă președinte?