Și dacă fiecare dintre noi e vinovat pentru situația în care suntem?

Furtuna de ieri din Banat e doar vârful icebergului. 8 oameni și-au pierdut viața, iar peste 150 sunt răniți. Habar n-am dacă furtuna putea fi anticipată, nu mi-e clar dacă autoritățile și-au făcut, sau nu, treaba, dar e limpede că ceva nu a funcționat cum trebuie. Poate alertele ANM n-au fost suficient de precise, poate că autoritățile din zonă nu și-au făcut pe deplin treaba și n-au reușit să îi anunțe la timp pe cetățeni, cert e că sistemul n-a funcționat.

Și, din păcate pentru noi, nu-i singurul sistem care pare încremenit în proiect. Să ne gândim doar la începutul de an școlar și la faptul că elevii au intrat în școli care n-au aviz de funcționare sau aviz pentru securitate la incendiu. Elevii au avut anul acesta pe bănci un compediu care a reunit toată teoria, de la toate materiile, pentru primele săptămâni de școală. În tot acest peisaj apocaliptic aflăm astăzi faptul că 2 din 10 elevi români nu termină 10 clase, iar România este pe locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește abandonul școlar.

Mai are rost să vorbim despre sistemul de sănătate și despre faptul că murim cu zile în spitale care nu îndeplinesc nici măcar condițiile minimale de funcționare? Probabil că nu. Desigur, nici după o tragedie enormă ca cea de acum doi ani n-am învățat nimic. În momentul ăsta nu mai există loc în spitale pentru vreun pacient cu arsuri majore.  

Infrastructura din România nu-i nici ea un punct forte. În timp ce prin jurul nostru oamenii desenează și construiesc tot felul de autostrăzi, noi probabil că nu vom inaugura anul acesta nici măcar un kilometru de autostradă. Sibiu-Pitești (autostradă pe care oamenii de la Dacia mai au un pic și o construiesc singuri) sau Comarnic-Brașov (o autostradă pe care domnul Șova, fost ministru delegat pentru „proiectele mărețe” ale României, se jura că o va construi până la finalul mandatului său) par acum pure planuri înșirate pe hârtie.

Acum, privind situațiile astea, nu-i cumva și vina noastră? Nu cumva toate lucrurile astea s-au întâmplat în timp ce noi trebuia să stăm de pază? Nu cumva avem țara pe care am avut grijă să o construim? 

Personal cred că da, fiecare dintre noi are o vină. Cred că atât timp cât în România încă va prinde sintagma „a furat, maică, dar a făcut ceva și pentru noi” lucrurile nu au cum să se schimbe. Și expresia „toți fură”  e la fel de păguboasă. Nu, nu toți fură. Da, sunt oameni onești atât în PSD, cât și în PNL, iar discursul ăsta radical și întotdeauna bazat pe compromis nu îi ajută deloc să devină mai relevanți public.

Cred că oamenii ăștia vor avea puterea până când ceilalți vor învăța că alegerile se câștigă la firul ierbii, prin mesaje care ating masele de oameni, prin abordări curajoase ale unor probleme spinoase și prin încurajarea dialogului dintre noi. Avem așa ceva pe piața politică din România? Deocamdata nu. PNL pare totdeauna preocupat să se autoscufunde prin tot felul de declarații irelevante sau care nu spun, de fapt, nimic. USR nu-i copt deloc și încă nu reușește să ajungă la mase, iar platforma România 100 a lui Dacian Cioloș nici măcar n-a ajuns în faza în care putem să ne dăm cu părerea despre ea. Până acum a produs doar niște comunicate scrise bine, dar care stârnesc fix emoția unui pantof pe care abia l-ai cumpărat, dar pe care nu-l folosești pentru că nu te înduri încă să îi murdărești.

Cum ieșim din cercul ăsta vicios? În primul rând trebuie să conștientizăm că avem o problemă. Lucrurile nu se rezolvă aproape niciodată de la sine, iar atât timp cât vom aștepta o soluție Mesianică, probabil că ea nu va veni. Trebuie să fim mai activi, să cerem mai mult de la oamenii pe care îi punem în funcții publice și să nu mai acceptăm derapaje de tot felul.

Da, procesul de transformare nu-i deloc ușor, dar chiar cred că e datoria fiecăruia dintre noi să fim ceva mai vigilenți, mai vocali și, de ce nu, mai curajoși. Lucrurile n-au fost schimbate niciodată de oameni care au acceptat tot felul de compromisuri și au așteptat ca soluția să vină, eventual, din cer.

Și dacă manualul de sport nu-i o idee chiar așa de rea?

Înainte să dați cu pietre, trebuie stabilit de la bun început că manualul ăsta nu trebuia să fie singurul manual finalizat până la începerea școlii. La fel ca anul trecut,  o bună parte din școlile din România nu au aviz de funcționare, nu au aviz ISU și, în traducere liberă, sunt o bombă cu ceas. Da, lucrurile astea sunt reale și ar trebui să fie prioritatea -1 a ministrului Pop. 

Dar, și aici e un mare dar. Nu putem ignori celelalte laturi ale educației doar fiindcă sunt alte probleme de rezolvat acum. Atunci când vorbim de învățământ, lucrurile n-ar trebuit făcute separat. Adică n-ar trebui ca astăzi să facem clădirea școlii, anul școlar următor să ne asigurăm  că avem profesori, iar abia peste doi ani să ne interesăm de manuale. Lucrurile ar trebui făcute într-un trunchi comun, fără ca vreo ramură să fie neglijată.

Acum hai să vedem de ce manualul de educație fizică nu-i complet inutil. El poate fi consultat aici. *Aș deschide totuși o paranteză. Cred că primele trei capitole, cele în care se vorbește despre motricitate au o abordare mult prea teoretică, lipsită de foarte mult sens și foarte complicată pentru un copil de clasa a V-a.*

În capitolele viitoare, puștii descoperă sportul. Cei mici învață regulile de bază din fotbal, handbal, basket, oină (ceva obsesie românească treaba asta cu oina, dacă vreți să știți pe bune cum se joacă „sportul național”, găsiți la pagina 104 în link-ul de mai sus). Intră puțin în tainele atletismului, a gimnasticii și chiar li se explică ce este acela Torball, un sport pentru persoanele cu dizabilități.

1
În paginile următoare puștii învață că nu e bine să înceapă să facă efort fără să se încălzească un pic înainte, că atunci când vor începe actul fizic vor avea parte de o creștere a ritmului cardiac și respirator și chiar li se oferă câteva exerciții.

3

Același mecanism este prezent și în cazul refacerii organismului după efort fizic:

2

În manual se mai povestește despre fair-play și cât de important este să nu încerci să trișezi sau să fentezi regulile.

4Revenind. Sigur că nu-i o problemă urgentă pe care Ministerul Educației trebuia să o rezolve, dar cred că cei mici au nevoie să învețe cum să alerge corect, cum să se joace corect, să nu-și desconsidere și umilească adversarul și să invețe că există jocuri pe care le pot juca împreună cu cei mai puțin norocoși.

Da, nu-i un manual ca toate celelalte, cu siguranță nu e destinat pentru folosirea lui oră de oră, dar puștii pot acumula niște informații folositoare din manualul ăla.

Tinerii nu vor în ruptul capului să muncească

„Tinerii nu vor în ruptul capului să muncească”

M-am săturat un pic de retorica asta. E obositoare până la Dumnezeu și înapoi, greșită fundamental și, de prea multe ori, folosită pentru a arăta o oarecare superioritate.

Bun, o sămânță de adevăr există. Întotdeauna există. Da, reportajul ăsta de la PRO TV ne-a arătat faptul că sunt tineri care nu vor să muncească și se văd pe banii părinților până, eventual, la moartea acestora. Peste asta mai vine un studiu care spune că 1 din 4 tineri din România nu muncesc și nu studiază. Adică niște leneși la prima vedere. Doar că nu-i așa. Hai să vedem de ce.

În România sunt extrem de mulți tineri, poate prea mulți, preponderent în mediul rural, care nu au carte de muncă, nu sunt înregistrați la Agențiile Forței de Muncă, nu sunt în șomaj, nu studiază, dar muncesc pe brânci. Sunt acei oameni care fac, în bună măsură, agricultura României să meargă, oameni care muncesc cu ziua sau pur și simplu oameni care trăiesc din ceea ce produc în curte.

Mi se pare fascinant cum unii oameni se plâng de faptul că tinerii nu vor să muncească. Serios. Cred că sunt acele persoane care nu s-au uitat vreodată pe un site de recrutări. În vara anului trecut, atunci când aveam (încă) 19 ani, îmi căutam de lucru pentru vacanța de vară. În principal sunt două tipuri de anunțuri, bine, trei dacă ești fată și ești și frumușică: call-center, reprezentant de vânzări sau video-chat. Ca să găsești unul bun sau măcar decent ai nevoie de timp, de nervi și de noroc. Să recunoaștem: posturile bune și eligibile pentru tineri fără  o experiență foarte mare sunt puține și cumva irelevante la nivelul întregii țări.

Da, dacă ieșim puțin din bula noastră, a orașelor mari, și mergem în comunitățile mici, vom vedea că există o lipsă cruntă a locurilor de muncă. Deși criza economică pare că a trecut, mediul de afaceri nu și-a revenit în România, iar asta este reflectat în faptul că 209.456 persoane și-au mutat numai anul trecut reședința din România. În general, oamenii nu pleacă atunci când le este bine. De altfel, în 2016 România a pierdut un întreg oraș de mărimea Sucevei.

O altă problemă este că da, tinerii nu mai muncesc la fel cum o făceau părinții noștri. În măsura în care se poate, preferă un job pe care îl poți face și de acasă, un program preferențial și un salariu decent. Sunt tineri care vor salarii de mii de euro pe lună de la prima anagajare, dar în majoritate cerințele nu-s atât de greu de îndeplinit. 

Retorica asta e păguboasă. Ascute „lupta de clasă” dintre generații, creează generalizări inutile și, în definitiv, nu ajută pe nimeni. Să ne aducem aminte că în România nu există o puzderie de locuri de muncă mișto, bine plătite și cu potențial mare de creștere care zac neocupate. Hai să ieșim din bula noastră puțin. Măcar pentru un city-break în realitate.

Școala de Vară “Tinerii de Azi-Adulții de Mâine” – ediția a IV-a (P)

Școala de Vară “Tinerii de Azi-Adulții de Mâine” ajunge vara aceasta la ediția a IV-a și are loc, pentru prima data, de două ori într-o vară. 

Oamenii de la Asociația Generației de Azi v-au pregătit o serie de ateliere prin care puteți să vă dezvoltați laturile pe care nu prea le-ați exploatat în ultima perioadă:

  1. Stima de sine şi productivitatea personală
  2. Teamwork şi inteligenţa socială
  3. Inteligența emoțională şi inteligențele multiple
  4. Curs de dezvoltare a abilităților de Comunicare Interpersonală

Pe lângă atelierele tematice, organizatorii au mai pregătit și câteva „mini-cursuri”, pentru omuleții care vor să își dezvolte și partea artitică:

1. Teatru
2. Muzica
3. Dans
4. Pantomima
 

Prima școală de vară va avea loc imediat după Untold, în perioada 6-11 august, iar cea de-a doua va avea loc în perioada 22-28 august. Ambele școli de vară vor fi la Eforie Nord, iar mai multe detalii, precum și formularul de înscriere, găsiți aici.

Am fost la primele două ediții ale Școlii de Vară (Doamne, cât de timp a trecut de atunci), iar unele amintiri pe care le am de acolo sunt prezente încă în mintea mea. Știți voi, la fel cum spune și colegul Chirilă, vara asta poate vă îndrăgostiți și vă găsiți marea dragoste chiar în cadrul SDV.

 DSC_9085

Go for it, guys.

Cum o să îi explic copilului meu că…

În toată retorica asta pro/anti LGBT se desprinde, aproape obsesiv, o frază: „Cum o să îi explic copilului meu faptul că doi bărbați se țin de mână?”. 

Dacă tot suntem la stadiul „Cum o să îi explic copilului meu că…”, am și eu câteva întrebări pe care mi le tot pun și, sincer, în toată retorica din România, am cam obosit să le mai repet în gând. În cazul în care voi avea un copil, iar el se va naște în România, va trebui să îi explic unele lucruri care mie, personal, mi se par aproape inexplicabile.

Cum o să îi explic copilului meu că în România, țară care se pretinde europeană și cu valori occidentale, o parte a societății îi poate impune celeilalte ce anume să facă, cum și pe cine să iubească?

Cum o să îi explic copilului meu că toate partidele importante (aș spune inclusiv USR) sunt de acord și chiar promovează o acțiune împotriva unei părți din societate?

Cum o să îi explic copilului meu că în România discursul public stă mai mult pe ceea ce fac doi oameni în intimitatea lor decât pe faptul că ne mor copiii de rujeolă, o boală care abia mai există în țările civilizate?

Cum o să îi explic copilului meu că statul trece aproape nepăsător peste faptul că un sfert din copiii români adorm noapte cu stomacul gol?

Cum o să îi explic copilului meu că statul român promovează un sistem educațional complet ineficient, sistem care produce, conform statisticilor, oameni care știu să scrie și să citească, dar nu înțeleg mai nimic din ceea ce tocmai au scris sau au citit?

Cum o să îi explic copilului meu că spitalele din România sunt, în marea lor majoritate, niște bombe cu ceas, din care pleci mai degrabă bolnav decât sănătos?

Cum o să îi explic copilului meu că în România încă există oameni care n-au acces la electricitate și apă curentă?

Cum o să îi explic copilului meu toate lucrurile astea?

Doamna Firea și campania despre balene

Primarul General al Capitalei, doamna Gabriela Firea, a lansat ieri, împreună cu Carmen Dan, ministrul Afacerilor Interne, Gabriel Mutu, primarul Sectorului 6 și CRBL (?) campania ”Stop joc! E viața ta!”.

În termeni generali, campania își propune să le spună elevilor (cu ajutorul unor vedete) faptul că jocul „Balena Albastră” e nociv pentru ei și că, în general, internetul e rău. Sigur, foarte eficient, doar știm cum funcționează copiii: atunci când le spui să nu facă ceva, păi nu fac, domnule!

Îmi este destul de clar, de la „descinderea” lui Mihai Gâdea la Primăria Capitalei, atunci când a găsit-o pe doamna primar, spontan, cu lavariera pusă, că se lucrează intens la imaginea de potențial candidat la președinție. Ei bine, ieri a fost al doilea pas. Pasul în care doamnei îi pasă de popor și de problemele lui. În cazul ăsta, e vorba despre jocul balenei. Să afle cei mici că nu-i bun. Sigur nu vor fi curioși despre ce e vorba.

Toată primirea a avut un aer de inspecție la clasă. Știți voi, genul ăla în care toată lumea are unghiile tăiate și știe poezia pe de rost. Au făcut oamenii de la Pagina de #glume un filmuleț foarte mișto. Să-l vedeți când aveți 35 de secunde libere.

Discursul doamnei primar a fost introdus așa: „Am să îi dau cuvântul doamnei primar general pentru a își spune gândul său PROFUND”. L-am scris cu caps pentru că acolo a căzut accentul. Pe cuvântul profund.

Gabriela Firea
Photo: Inquam Photos / Octav Ganea

Doamna Firea a avut un discurs de vreo 2-3 minute în care a spus că „nu e cool să joci jocuri periculoase pe internet. Este cool să mâncăm sănătos, să faceți sport, să mergeți la teatru, să-i iubiți și să îi respectați pe dascăli și pe părinți.” A mai zis doamna primar că e cool să asculți „muzică bunăă” și a arătat spre CRBL. Apoi au urmat vreo 4-5 discursuri, din care remarc doar întrebarea primarului sectorului 6, „Ce este internetul?”.

În final a cântat CRBL. Da, știți melodiile lui. Le-a cântat copiilor de 10-11 ani despre cum „Românul n-are noroc/Dar se pricepe la tot/Fură ștampila de vot/Și-o poartă ca pe-un breloc” sau despre cum „Aud voci dar nu văd pe nimeni/Paharele goale n-arată deloc bine/Fă-le plinul cu ceva arome fine”. Sigur, avea ochii roșii deja, era devreme și întreba unde-i petrecerea, pentru că el avea o elice la purtător și nu știa ce să întreprindă cu ea. Sigur, erau și fete rele care voiau na-na.

Video de la eveniment găsiți la oamenii de la Casa Jurnalismului, sau la cei de la Adevărul.

În atmosfera asta doamna Firea a intrat, în mod neoficial, în campania electorală pentru 2019. Va fi frumos. Tare.

Cum ajungi la Airfield Festival fără să dai bani pe bilet

Te-ai gândit vreodată cum ar fi să intri la un festival de muzică fără să plătești biletul? Ei bine, chiar poți face asta. La Airfield Festival poți câștiga o invitație gratuită, valabilă în toate cele patru zile de festival.

Lucrurile pe care trebuie să le faci sunt simple: intri aici, creezi un cont și îți convingi prietenii să vină cu tine la festival. Simplu, nu? Ceva mai multe detalii despre Ambasadorii Airfield Festival găsiți aici.

Airfield Festival se desfășoară între 29 iunie – 2 iulie, la Sibiu, pe Aerodromul Măgura. Capetele de afiș ale festivalului sunt Gordon City, LoopTroop Rochers, Afu-Ra, Jax Jones, Dope D.O.D., Subcarpați, C.T.C., și Makanake. Următoarele nume vor fi anunțare la sfârșitul lumii.

Deci, spuneți, ne vedem la Airfield?

Google România lansează Academia Atelierul Digital

Oamenii din Google România lansează zilele astea Academia Atelierul Digital.

Academia își propune să fie o școală de digital dedicată studenților pasionați de marketing online, ce doresc să își construiască o carieră în domeniu. În urma unui proces de selecție, studenții considerați eligibili vor fi invitați să petreacă 4 zile împreună cu specialiștii Google alături de care se vor specializa în marketing digital.

Ce trebuie să faceți: aplicați până pe 20 martie pe www.atelieruldigital.com/academy.

Cea mai tare parte din toată inițiativa asta mi se pare modul în care se poate finaliza programul: un internship plătit chiar la tine în universitate, în Hub-urile Atelierul Digital.

Afis Academia Atelierul Digital V2-01

Prima ediția a Academiei va avea loc între 6-9 aprilie în cadrul Academiei de Studii Economice din București și se adresează studenților din:

  • Academia de Studii Economice din București
  • Universitatea Politehnica din Timișoara
  • Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
  • Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Atelierul Digital își propune să ofere o pregătire în lumea digitală, având o gama cuprinzătoare de domenii: de la cum să-ți construiești prezența online, la campanii de marketing în social media sau utilizarea mobilului pentru a atrage noi clienti. La finalul cursului participanții vor primi o certificare din partea Google.

Uitându-mă pe lista de invitați, nu văd nici măcar un motiv pentru care să nu vă înscrieți.

Evenimentul de pe Facebook îl puteți găsi aici.

 

Cum aș vrea să arate România mea

M-am tot gândit zilele astea și mi s-a confirmat tot mai mult că „bătălia” din ultima lună n-are prea mult de-a face cu ordonanțele sau cu diferite persoane. Da, ele deranjează, supără sau întărâtă, dar nu mai cred că acestea au fost principalele motoare ale furiei colective. Cred foarte tare că se duce deja o bătălie pe valori,  pe idei și pe moralitate.
Explic. E legal ceea ce a făcut Guvernul în noaptea de 31 ianuarie? Da, e legal. De altfel Curtea Constituțională s-a și pronunțat în acest sens. Fondul ordonanței de urgenta si modul  de operare a Guvernului sunt morale? Probabil că nu.

De aceea, dacă a fost legal, dar profund imoral, e o bătălie pe valori. E o luptă pe care parcă am uitat că trebuie să o ducem. Credeam, până de curând, că toată lumea a înțeles că România nu se mai poate conduce ca în anii ’90 și că politica pumnului de fier (așa cum plastic se exprima primarul Chirica de la Iași) nu mai poate fi actuală.

Bun, astea-s datele. Fiind o bătălie pe principii, m-am întrebat care-s valorile pe care vreau să le regăsesc în țara mea. Și da, cred că acestea pot fi îndeplinite simultan.
Hai să începem:

  • Cred într-o Românie a bunului simț. Da, știu că sună clișeic, dar de aici pleacă totul.
  • Cred într-o Românie condusă de oameni intregi. Din punctul meu de vedere, e drept, poate puțin radical, dacă ai fost condamnat definitiv pentru corupție nu mai ai ce să cauți în funcții de decizie.
  • Cred în dialog. Probabil că schimbările extrem de sensibile și care pot să creeze scindări în societate ar trebui luate doar prin consensul întregii clase politice.
  • Cred în oameni. Oameni fiind, aceștia pot fi supuși greșelii, dar, din moment ce ai greșit, ar trebui măcar să îți asumi greșeala și să îți cer scuze pentru ea. Sigur, dacă ce ai făcut e foarte grav, putem vorbi și de demisie.
  • Cred într-o Românie în care discursul anti-UE și anti-NATO nu-și are locul. Nici nu-mi imaginez unde eram astăzi dacă țara noastră n-ar fi aderat la aceste structuri.
  • Cred într-o Românie în care presa e câinele de pază al democrației și nu e ținută în lesă de interese de partid.
  • Cred, în final, într-o Românie din care oamenii să nu mai fugă.

Cred în mult mai multe lucruri,  dar probabil că astea-s cele mai importante.

Eu nu cred că există două Românii. În definitiv, fiecare dintre noi își dorește să fie mai bine. Fie că e vorba de protestatarii de la Palatul Cotroceni, fie că e vorba de cei din Piața Victoriei și din celelalte orașe ale țării, scopurile sunt aceleași. Drumul pe care trebuie să îl parcurgem până acolo pare un pic diferit.

Foto cover: Octav Drăgan

România paralelă

In caz că nu știați, aseară a fost o lovitură de stat. Da, serios. Sigur că-i fix aceeași putere și astăzi, la fel ca cea de ieri, dar nu ne mai încurcăm în detalii.

Acum serios, fix așa s-au văzut aseară, de la televizor, protestele împotriva celor două proiecte de ordonanță de urgență. (unul privind grațierea, celălalt privind modificări ale codului penal, un fel de amnistie mascată).  Două televiziuni (o suspectez și pe a treia – B1TV-, dar nu m-am uitat deloc aseară acolo, deci nu o să spun nimic) le transmiteau românilor privitori că, practic, bucureștenii care au ieșit în stradă vor genera un război civil.

Bun, să o luăm pe rând. România TV.

Oamenii de acolo au mers de la ora 17, când erau doar câteva sute de protestari și s-au poziționat fix în mijlocul mulțimii. Corina Drăgotescu, împreună cu un alt coleg, au mers acolo, clar, pentru a incita oamenii. Din fericire aceștia n-au răspuns violent, singura reacție pe care au avut-o a fost să facă puțin mișto de trustul la care aceștia lucrau. Deci la rupere, da? Din prima, fără menajamente. Pe burtieră stătea scris mare „ACEȘTIA SUNT IOHANNISTII”.

Apoi, când a ajuns președintele Iohannis printre manifestanți, la România TV s-a declanșat delirul.  Oamenii din stradă au fost făcuți, pe rând, neștiutori, tineri care habar n-au de capul lor și, în ultimă fază, descreierați. Da, descreierați.

Acum intră în scenă lovitura de stat.

1 3 fullscreen-capture-1222017-94232-pm.bmp_tb900

Lovitură de stat, deci. În timp ce realizatorii spuneau că manifestanții ar fi fost plătiți cu 100 de lei de om, 50 de lei  de copil și 30 de lei pentru un câine. Corina Drăgotescu remarca faptul că n-a mai văzut niciodată atât de mulți câini la proteste, sugerând, cumva, că e o anumită stare conflictuală în piață.

Apoi, sigur, au continuat în aceeași notă, titrând pe ecran lovituri de stat, război civil și contramanifestații de peste un milion de oameni pregatite de coalitia de la guvernare.

Bun, asta au făcut cei de la RTV aseară.

Antena 3

Antena 3 n-a incitat în piață. Cel puțin nu cât să ne prindem de la TV că au făcut asta. Până la o anumită oră protestele au fost reflectate decent, singura „scăpare” ce părea că există era legată de numărul manifestanților. Mult timp, aproape până la ora 19, aceștia au tot zis pe post că la proteste sunt doar vreo mie și ceva de oameni.

Treaba a devenit serioasă la ora 21. La Sinteza Zilei se prezintă scenariul loviturii de stat. Ce interesant cum ambele televiziuni au avut fix același scenariu pe care au mers. Aceștia prezintă similitudini între incendiul de la Colectiv și incendiul din Bamboo, de acum câteva seri, și titrează așa pe burtiere:

01 0 011

Sigur, apoi a urmat o masă de informații inexacte, sau greșite total.

Hai să vedem de ce mi se pare profund imoral ceea ce practică televiziunile în momentul ăsta. E vorba de propagarea fricii. E normal ca o bunicuță dintr-un sat uitat de lume să creadă că la București lumea se omoară pe străzi, în condițiile în care astea sunt informațiile pe care ea le primește. Probabil că frica e cel mai bun catalizator pentru vot, dar votul este abia peste 3 ani, fraților. Sau aveți voi ceva informații proaspete?

Altfel, ăștia suntem. Asta-i țara. Ne-au împărțit în băsiști și antibăsiști, în iohanniști și antiiohanniști, doar pentru a-și atinge scopurile, în cele mai multe cazuri mărunte. Asta nu mai e presă. Asta e doar o mașinărie care împroașcă zoaie în ventilator. Și cam atât. Din păcate.

În cazul în care vreți să știți câte persoane s-au uitat aseară la RTV și Antena 3, Paginademedia (locul de unde sunt luate și pozele de mai sus), publică astăzi audiențele care arată că peste 1,5 milioane de oameni au fost aseară cu televizoarele deschise pe cele două posturi. România TV a fost pe locul doi la nivel național, fiind depășită doar de PRO TV.

 

Sursă foto principală: Cristian Vasile