5 piese românești care mi-au plăcut în ultima săptămână

N-am cele mai bune gusturi la muzică. Spun asta pentru că multora dintre voi s-ar putea să nu vă placă deloc piesele de mai jos, așa că vreau să fiu safe de la bun început.

Nu e un top, ordinea e pur aleatorie.

1. Smiley – Vals 

Piesa asta sună foarte bine și așa, înregistrată, dar a sunat și mai tare în live-ul din dimineața asta de la Europa FM. A fost cu Muse Quartet și cu vreo șase fete de la cor. Undeva pe la minutul 20.

2. Carla’s Dreams – Frica

Da, știu că mulți vor spune că oamenii de la Carla’s Dreams au început să fie ca trupa Taxi, adică fac fix aceeași piesă cu alte cuvinte, dar mie mi se pare că are un sound foarte mișto.

3. Irina Rimes – Cosmos

Mi se pare fenomenală ascensiunea pe care a avut-o Irina Rimes în România. E, probabil, cea mai vizibilă voce feminină în momentul ăsta. Chiar, ați înțeles de ce moldovenii scot piese pe bandă rulantă?

4. Alina Eramia & Grasu XXL – Îmi dai curaj

Îl ascult pe  Grasu XXL  de  când eram  mic. Mă rog, e și din Bacău, deci poate e o mândrie locală la mijloc. 

5. Delia – Verde Împărat

De multe ori destul de exagerată, probabil că nu putem avea vreo dezbatere despre calitățile vocale ale Deliei, nu? Perfect.

O să trișez un pic. Ultima piesă  de fapt nu-i o piesă. E interviul lui Sam Smith cu James Corden în Carpool Karaoke. Dacă nu vă place, vă scot la o cafea să vorbim despre modul în care priviți universul.

Gameri, vi se pregătește ceva – Bucharest Gaming Week

Când eram ceva mai mic mi se cumpărau super multe jocuri. Grafica era, normal, la nivelul anilor 2000 și ceva, adică practic la fel ca cea pe care o aveau telefoanele Nokia 1310.  Jucam chestiile alea excesiv. Îmi aduc aminte că  prin 2008-2009 descoperisem ceva joc online, Ikariam parcă se numea,  pe care îl jucam de dimineața devreme până dimineața târziua. Din răsărit în răsărit adică.

De atunci n-am mai jucat foarte multe lucruri. Sunt un gamer simplu, mă pricep la FIFA și la câteva shootere. Dar nu-i despre mine articolul ăsta. Gameri, v-am spus, vi se pregătește ceva.

În perioada 12-17 decembrie 2017, Bucureștiul se transformă în capitala gamingului prin Bucharest Gaming Week, un eveniment de amploare care aduce împreună pasionații de esports, gamerii dedicati și cei mai importanti dezvoltatori de jocuri din România și din lume.

Evenimentul central va avea loc la Romexpo în weekendul 16-17 decembrie, atracțiile principale fiind finalele Electronic Sports League (ESL) Southeast Europe Championship pentru Counter Strike: Global Offensive (Am reușit când eram tânăr câteva headshot-uri. Cred că mă calific să le aduc apa băieților ăstora), Hearthstone, precum și Finala Sezonului 3 al Turneului Național de League of Legends.

Lista evenimentelor din cadrul Bucharest Gaming Week va fi dezvăluită treptat pe site-ul
www.bucharestgamingweek.ro, precum și pe pagina de Facebook a evenimentului.

 

Câtă viață privată cred eu că ar trebui să publicăm pe internet

Primesc des întrebări de genul „Băi, da’ n-ai și tu vreo fată cu care stai?” sau „De ce nu vedem aproape niciodată poze cu prietenele tale?”. Unele sunt puse de oameni care chiar vor să afle răspunsul, altele sunt doar cancaniste.

Anyway, hai să vorbim despre asta. Răspunsul la întrebarea „Câtă viață privată ar trebui să fie pe internet?” e destul de simplu. În teorie, cât de multă simți tu. Dacă tu simți că vrei să împărtășești cu toată lumea primul sărut, prima  ieșire în oraș, prima lună împreună, primele trei luni împreună, primul an împreună, primul zâmbet pe care copilul îl schițează pe față, primul pas pe care copilul îl face de unul singur, prima vacanță, prima nuntă la care sunteți nași, prima reuniune de familie la care au venit și verii ăia din Australia, e super ok să o faci.

O să vă explic, totuși, de ce eu nu cred neapărat în asta și de ce persoanele dragi mie nu prea sunt expuse. Dacă mă urmăriți măcar de câteva luni probabil v-ați dat seama că lucrurile pe care le pun eu în online țin, în general, de mine și de părerile mele. Pozele postate sunt cu mine, story-urile postate sunt cu mine sau cu diverși colegi sau prieteni, niciodată cu persoane extrem de apropiate. De ce? Simplu. Am un crez: persoanele dragi mie aș vrea să rămână exclusiv pentru mine. Nu  cred în „sharing is caring” atunci când vine vorba de oamenii pe care îi prețuiesc. Nu cred că bucuriile (sau tristețile) pe care le trăiești trebuie să fie în vreun fel marcate în online. 

N-aș vrea să se înțeleagă de aici faptul că eu văd cu ochi răi viața personală în online. Nu. Nici vorbă. Până la urmă Facebook, Instagram, Twitter sau Google + (da, puteți să vă opriți din râs acum, vă rog? Discutăm lucruri serioase aici.) sunt rețele sociale, iar prin natura lor încurajează generarea și împărtășirea de conținut propriu. Cred foarte tare că poți începe să te prezinți în online cu iubita/iubitul tău doar atunci când consideri că lucrurile sunt cu adevărat serioase. Știm cu toții persoanele alea care astăzi au poză cu Ionel/Ioana, mâine ștreg poza cu Ionel/Ioana și postează noua relație cu Nicolae/Nicoleta. Nu vrei să fii omul ăla. Serios, chiar nu vrei.

Am fix două poze cu foste prietene pe Facebook. Sunt acolo pentru că, la momentul ăla chiar am crezut că lucrurile sunt serioase și nu le-am șters nici acum (da, vă las pe voi să le căutați) tocmai pentru faptul că nu cred că a fost o greșeală. Am văzut super multe cazuri cu oameni care se despărțeau de iubirea vieții lor după 2-3, iar apoi erau nevoite să șteargă jumătate din profilul lor de Facebook, să dea cu buretele peste tonele de inimioare trimise prin comentarii și peste zecile de piese siropoase postate direct pe wall, pentru a se vedea clar că iubirea este în floare.

Ah, încă ceva, n-aș vrea să termin articolul ăsta fără să vă spun asta: dacă aveți profilul „Ion și Maria Adăscăliței”, nu înseamnă neapărat că relația voastră e serioasă, ci mai degrabă că prietenii voștri râd pe la colțuri atunci când nu sunteți și voi prin preajmă. 

Cred în „consumul” responsabil de social media. Cred că viața privată trebuie, pe cât posibil,  să rămână viață privată și cred că avem nevoie, cu toții, de ceva mai multă discreție atunci când vine vorba de oamenii dragi nouă. Prezentarea lor în piața publică nu atrage chiar întotdeauna rezultatele pe care ni le dorim.

EFdeN lansează noul concept de casă solară – EFdeN Signature

Despre oamenii de le EFdeN v-am mai povestit după ce l-am auzit pe Claudiu Butacu la Webstock și i-am trecut instant în TOP 3 povești cu care am rămas după Webstock. Pentru că nu se opresc, au mai gândit un concept de casă. El se numește EFdeN Signature, un nou prototip de casă solară, eficientă energetic, proiect cu care echipa multidisciplinară de studenți va reprezenta România, pentru a treia oară, în competiția de case solare și tehnologii integrate Solar Decathlon, ediția Dubai 2018.

După succesele înregistrate la edițiile din 2012 (Madrid, casa Prispa) și 2014 (Versailles, casa EFdeN) ale competiției Solar Decathlon, EFdeN aduce, din nou, România în prima linie a frontului dezvoltării sustenabile.

Cadre didactice, reprezentanți ai marilor companii, dar și ai societății civile și media s-au reunit pentru a discuta despre cum putem crea o Românie mai sustenabilă. Acest lucru se poate realiza începând cu un proiect ce dorește ca, prin participarea în cadrul unei competiții de-o asemenea amploare, să ghideze interesele românilor în direcția dezvoltării sustenabile, a energiei regenerabile și sistemelor verzi.

În calitate de participant la Solar Decathlon, ediția Dubai 2018, EFdeN Signature trebuie să răspundă nu numai condițiilor climatice din România, ci și celor extreme din Dubai, ce presupun temperaturi ridicate, umiditate mare si furtuni de nisip. În cadrul competiției, casa prototip va fi construită în România, transportată peste 5.000 de kilometri pe uscat și pe mare până în Dubai, iar apoi va fi reasamblată la fața locului în numai 10 zile la temperaturi de 30-45 °C, în luna noiembrie 2018.

Proiectul EFdeN este rezultatul colaborării a peste 350 studenți, 148 companii și 5 universităţi. În urmă cu trei ani, în cadrul competiției Solar Decathlon de la Versailles, echipa a proiectat, construit, transportat 2500 km, asamblat în doar 12 zile casa EFdeN – o locuință solară, confortabilă și sigură, inteligentă și sustenabilă, eficientă energetic, care își produce singură energia. După competiție, casa a fost readusă în țară și reconstruită în București, în incinta Facultății de Inginerie a Instalațiilor, unde este deschisă pentru vizitare publicului larg și celui specializat.

În competiţia Solar Decathlon participă echipe din toată lumea, care trebuie să proiecteze și să construiască locuințe solare 100% electrice. Competiția are scopul de a ridica nivelul de conştientizare al studenţilor şi universităţilor participante asupra importanţei folosirii
tehnologiilor bazate pe energii provenite din surse regenerabile. În acelaşi timp, Solar Decathlon se adresează companiilor, încurajându-le să îşi promoveze şi să pună în aplicare materialele şi sistemele verzi, care reduc impactul construcţiei asupra mediului, educând în acelaşi timp şi publicul larg asupra consumului responsabil de resurse.

Concert Caritabil „Paper Magik” – El Dictator Club București

Sâmbătă, 11 noiembrie 2017, în El Dictator Club București va avea loc un concert caritabil susținut de trupa paper magik.

Banii strânși vor fi folosiți pentru dotarea secției de Neurologie a spitalului Clinic de Urgență pentru copii Marie Curie din București. Lipsa materialelor sanitare duce de multe ori la anularea operațiilor și la neputința medicilor de a ajuta pacienții care au nevoie de îngrijire medicală urgentă.

Puteți accesa acest link pentru a vedea lista de materiale sanitare necesare spitalului: https://goo.gl/8di8Yx

Origami rock este stilul muzical pe care băieții din trupa paper magik îl promovează și care îi diferențiază de celelalte trupe. În fiecare piesă esteabordat rock-ul dintr-o altă perspectivă și influențe diferite pun în valoare tot ce are muzica de oferit, la fel ca hârtia în arta japoneză origami. 

paper magik va reprezenta România, în 2018, la Campionatul Mondial Global Battle of the bands (GBOB). Trupa a câștigat trofeul GBOB România în 2016 cu piesele “Fortress” și “Victory is mine”.

Intrarea la concert se va face pe baza unei donații minime de 20 lei și a unei brățări de acces pe care o vei primi la intrarea în club. Brățările trebuie păstrate la mână pe toată durata evenimentului.

Hai să facem împreună niște lucruri mișto. Puștii de la Marie Curie merită. 

Cum este, de fapt, experiența Work&Travel (VI) – Alexandru Neștian

Astăzi e ultimul articol din seria despre Work&Travel. Sper din suflet că s-a mai ridicat un pic ceața aia care tot bântuia asupra experienței ăsteia. În seria asta am aflat poveștile Brîndușei, Alinei, Claudiei, Laurei și Sabinei. O să scriu și câteva păreri personale, probabil zilele viitoare. Astăzi e vorba despre Alex. Cum care Alex? Eh, o să vedeți voi.

Dacă vă faceți veacul prin online, probabil n-aveați cum să nu vă fi întâlnit cu Alex Neștian.  E tipul care scrie din când în când pe www.alexandrunestian.ro și e fondatorul iTux, serviciul ăla mișto care te salvează  atunci când prietena ta vrea să mergeți la o cină romantică, dar tu n-ai costumul potrivit. Cu Alex e întotdeauna simplu: ori îl urăști din toți porii, ori îl iubești de nu mai poți. Nu există nimic între. Nu ai cum. Eu nu m-am hotărât încă. Serios.

Alex e pasionat de F1. Mă rog, termenul pasionat nu-i chiar cel mai potrivit. Feeling-ul meu e că a lăcrimat un pic atunci când Nico Rosberg i-a furat titlul de campion lui Hamilton. Ah, e mare fan Mercedes. E fan Rapid. Da, știu, nimeni nu-i perfect, e ok. E pasionat de modă și e cam singurul bărbat care chiar are ceva de spus pe partea asta. Probabil că face și diferența între roz și magenta. 
Alex a fost în State prin 2011. Multă apă a trecut pe Dâmbovița de atunci, dar cumva am crezul că experiența în sine nu-i mult diferită față de cea pe care o trăiesc studenții acum.   

Pe Alex îl găsiți pe Facebook, pe Instagram, pe blog sau pe contul de iTux. Hai să începem!

1. Care-I primul cuvânt care îți vine în minte atunci când te gândești la Work&Travel?

Hmm, ținând cont că s-a întamplat acum 7 ani, e dificil! “Muncă”. Ăsta e cuvântul care descrie experiența mea. Am muncit mult, dar am stiut și cum să fentez uneori programul și să îmi fac singur viața ușoară. Am avut două joburi, am muncit și 26 de ore în continuu, când mi s-au unit 3 schimburi și deja o parte din angajați începuseră să plece și așa mai departe. Dar am știut să îmi organizez programul ca să pot sta și prin sala de sport să joc baschet sau să mă uit la filme pe laptop, fiind plătit cu 10 dolari pe oră pentru asta.

2. Cum vezi tu experiența Work &Travel acum? Ai învățat ceva din ea? Crezi că te-a ajutat în vreun fel? Dacă da, de ce?

Spre deosebire de celalalte colege de serie, nu m-a schimbat radical această experiență. A fost o experiență plăcută, distractivă, atractivă din punct de vedere financiar, dar atât! Nu mi-a schimbat viața, nu mi-a schimbat cum văd eu cariera. M-am distrat, am învățat că americanii sunt foarte bine organizați la nivel colectiv și urmează regulile și de aceea lucrurile par să fie mai simple la ei. Mi se pare un complet bullshit să spui că după 3 luni în care faci o muncă de „salariu minim” a americanilor te-ai schimbat sau că ai fost alt om după. Dacă vorbeam de un an de zile și într-o poziție decentă, poate mai înțelegeam.

3. Care e cea mai tare amintire pe care o ai din America?
Când într-o noapte, Nate, tipul ce avea camera lângă a mea a zis să mergem să fumăm o țigară cu alți prieteni de-ai lui, americani. Și nu am înțeles de ce a trebuit să mergem cu mașina 25 de km pentru a putea fuma acea țigară: a trebuit să ieșim din teritoriul federal, ca să nu mai fie fapta penala, ci doar amendă. Bine, aș putea spune și că într-o seară, când ma întoarcem de la al doilea job (care implica să conduc 50km până la locații de camping și să vând lemne de foc) am avut un accident cu un bizon de 2 tone care mergea pe mijlocul drumului.

4. Care e cea mai naspa amintire pe care o ai din America?

Faptul că într-o tură de noapte m-am întâlnit cu un urs se pune?

5. Ce anume ai făcut acolo și nu-ți imaginai că vei face vreodată în viața asta?

Aș spune că poate nu mă așteptam să intru și să verific ca totul să fie OK într-o toaletă de femei, dar nu e nimic wow nici în asta. Nu am făcut nimic din ce nu credeam că voi face vreodată. Depinde foarte multe ce „așteptări” ai sau ce fel de viață duci înainte să pleci acolo. Voiam să văd NY, Las Vegas, Los Angeles și San Francisco și asta s-a întamplat. Dar nu e ca și cum nu credeam că voi ajunge vreodată acolo. Am avut trei veri petrecute în Canada, nu eram complet străin de continentul nord american.

6. Cu câți bani ai plecat din țară și cu câți ai venit înapoi?

Am plecat cu o bancnota de 1 dolar și o rezervă de 400 USD pe card și m-am întors cu aceeași bancnotă de 1 dolar. Tot ce am câștigat am cheltuit acolo, am plecat pentru a mă plimba și pentru a face cumpărături. Nu am plecat să strâng bani pentru a mă întoarce cu ei în România.

7. Care-i lucrul care ți-a plăcut cel mai mult la americani? De ce?

Sunt relaxați, nu sunt agitați precum românii. Respectă regulile și asta îi ajută. Pentru că, deși poate la nivel de indivizi nu sunt cei mai inteligenți, reușesc în echipă să pară deștepți. Bine, hai sa nu exagerăm, nu chiar deștepți, dar “they manage to get things done”. Iar acum, după experiența de management și antreprenoriat, am ajuns să o consider cea mai importantă calitate a unei echipe. Să termine ce are de facut. No questions asked etc.

8. Care-I lucrul pe care l-ai urât la americani? De ce?

Respectă regulile și procedurile chiar și când există soluții mult mai rapide și ușoare de a rezolva lucrurile. “Dacă așa scrie în regulament, așa facem.”. Și niciodată nu întreabă “De ce așa și nu altfel?”.

9. Ce lucruri ai face diferit dacă acum ai merge din nou în State?

Probabil aș alege să lucrez într-un oraș și nu într-un resort de vacanță, așa cum este toată zona Yellowstone.

10. Care-i sfatul pe care l-ai da tinerilor care merg acum cu Work&Travel în America

Munciti mult, dați-vă interesul, împrieteniți-vă cu toți, distrați-vă, beți și faceți tot ce vreți pentru că tot ce se întampla în Work&Travel, rămâne în Work&Travel.

Încă 4 întrebări și gata:
1. Te-au întrebat americanii dacă ești vampir, dacă ești rudă cu Nadia sau dacă ești de pe undeva de prin Africa?

Câtuși de puțin, șeful meu direct, un negru fără liceu terminat știa de România, Ceaușescu, de faptul că suntem încă o democrație în creștere și așa mai departe. Asta spune multe despre nivelul lor.

2. Care-i lucrul pe care l-ai făcut acolo și pe care nu l-ai mai face niciodată?

Să mă închid într-o baie și să cer prin stație escortă pentru a scăpa de un urs.

3. Jimmy Fallon sau Jimmy Kimmel?

Kimmel.

4. De vizitat: Marele Canion sau Times Square?

Times Square, I am not a nature type of guy.

AUTODENUNȚ: M-aș putea uita ore întregi la pozele cu Alex din 2011 și nu m-aș plictisi.

Cum este, de fapt, experiența Work & Travel (V) – Sabina Teletin

Am început seria asta de articole pentru că experiența din spatele Work&Travel era colorată ori în roz, ori în negru. Treptat, prin poveștile Brîndușei, Alinei, Claudiei și Laurei cred că am reușit să aducem nuanțe.

Astăzi e rândul Sabinei. E penultimul articol din seria asta și sper ca, per total, să fi adus ceva claritate asupra programului. Pe Sabina o urmăresc de vreun an și ceva, iar atunci când am văzut că pune poze din State mi-am dat seama că experiența ei va fi interesantă. Pe ea o puteți urmări pe Facebook sau pe Instagram, iar mărturisirile ei încep acum. 😀

1. În primul rând aș vrea să știu de ce Work and Travel în State și nu un job de vară în România?

În principiu a fost o experiență pe care am vrut să o tai de pe listă, că merita sau nu, urma să aflu. Joburi de vară am avut în România, dar să plec în State să lucrez nu m-aș fi gândit acum câțiva ani. M-am gandit că sunt multe lucruri noi și unice de făcut acolo, cum ar fi: să lucrez în cel mai mare parc de distracții din America și să mă dau în tot ce e posibil, să cunosc și să lucrez cu oameni din diferite colțuri ale lumii și să văd dacă America e o mare surpriză sau o dezamăgire.

2. Cu ce așteptări ai plecat în State?

Nu mi-am setat mari așteptări ca să nu mă întorc cu o mare dezamăgire și bine am făcut. Mă gândeam și la ce e mai rău, că o să muncesc de o să îmi sară capacele și o să pot să îmi acopăr doar investiția și chiar și așa m-aș fi bucurat că am ajuns până acolo și am trăit experiența asta.

3. Descrie întreaga ta experiență în maximum 10 cuvinte.

Muncă, distracție, prietenii, peripeții, experiențe, amintiri, cea mai tare vară.

4. Ce anume ai făcut în State?

Dar ce nu am făcut:)). Am lucrat într-un parc de distracții pe domeniul alimentar, ceea ce însemna că puteam să lucrez în orice locație din parc ce pregătea/servea mâncare sau băutura. Jobul meu principal a fost în parcul acvatic care ținea de parcul principal și era amplasat în aceeași zonă, însă dacă mă duceam la ore extra-program, ajungeam prin tot felul de alte locații din parc.

5. Care a fost prima impresie despre Statele Unite ale Americii? Ce ți s-a părut interesant în momentul în care ai călcat pe tărâm American?

Sincer, când am ieșit eu de la metroul din Chicago și am pășit pe tărâm american, mă simțeam ca pe Calea Victoriei în zona aia mai fancy :)). Dar ca o primă impresie a fost că m-am simțit ca o furnică într-un oraș uriaș. Totul acolo e imens, de la clădiri, mașini, apartamente, pâna la porțiile de mâncare.

6. Se zvonește printre tineri că e absolut necesar să ai al doilea job pentru a putea să rămâi și cu niște bănuți după experiența asta. Cât de adevărat e? Ai avut un al doilea job?

Depinde foarte mult de locație. În principiu da, ai nevoie de ceva ore extra dacă salariul pe care îl ai e minimul pe economie. În cazul meu nu a fost nevoie să îmi caut un alt job pentru că aveam alte zeci de locații în interiorul parcului principal unde puteam să fac ore suplimentare fără vreo problemă.

7. Un alt mit care circulă prin România este faptul că ești nevoit să muncești până la epuizare, 25 de ore din 24, dacă ar fi posibil. Ai simțit vreun moment că lucrezi mult prea mult?

Acolo totul se rezumă la numărul de ore lucrate, pentru că ești plătit pe oră și atunci interesul fiecaruia este să muncească tot mai multe ore, însă nu te obligă nimeni să muncești până la epuizare. E alegerea fiecaruia. Dacă am simțit că lucrez prea mult? Să zicem că recordul meu a fost de 19 ore lucrate într-o zi, fără pauză, deci da, chiar am simțit asta.

8. Care sunt părțile bune din toată experiența asta?

Părțile bune sunt că te poți plimba prin America cu banii pe care i-ai facut din greu, că întâlnești oameni super diferiți și că legi prietenii, iar cel mai important, când te vei mai uita la filme americane vei spune “Am fost acolo!”.

9. Care sunt părțile proaste? Ce anume n-a fost chiar așa cum îți imaginai tu?

Cred că singura parte proastă a fost că în locația pe care am ales-o eu nu se prea lucra în ultima luna. În septembrie parcul era deschis doar în weekend, iar în rest pierdeai vremea prin campus, pentru că nici locuri de văzut prin orașel (care era un fel de sat) nu prea erau. Toată lumea mergea la mall să mai cheltuie putin.

10. Ce anume ți-a lipsit cel mai mult în cele trei luni? De ce?

Mâncarea, clar! După 3 luni în care ai de ales dintr-un meniu vast de burgeri, cartofi prăjiti, pizza ți pui prajit, simți nevoia de o ciorbă (și nu supă la plic, ca și aia era în meniul zilnic) sau de o mâncare pe care nu ai luat-o din congelator să o pui la microunde.

11. Multă lume a venit cu o oarecare nostalgie din SUA. Cum ai simțit trecerea de la România la America și invers?

Nu am simțit foarte tare trecerea de la România la America pentru că sunt foarte deschisă la nou și mă acomodez foarte repede în locurile noi. Însă revenirea nu a fost la fel de ușoară. De la plajă și palmieri, la facultate pe 10 grade și ploaie, te lovește puțin depresia.

12. Cum sunt oamenii în America? Ce caracteristici sunt diferite față de cele ale românilor?

Lucrând la casă, direct cu clienții americani, i-am analizat destul de mult. Începusem să le cunosc deja preferințele alimentare în funcție de vârstă și lucrul care mi-a atras atenția a fost că majoritatea sunt foarte amabili și prietenoși. Câteodată te enervau când îți spuneau de 4-5 ori “Mulțumesc!” într-o singură frază sau când te întrebau cum e ziua ta, sau vedeau că ești din altă țara și te întrebau cum ți se pare în State, sau cum e în țara ta. Încă un lucru: am tot văzut că în majoritatea familiilor, copiii își plăteau singuri chiar dacă erau cu părinții. Ei le împărțeau copiilor aceeași sumă de bani și ei se descurcau singuri, astfel încat să îi responsabilizeze pe cei mici.

13. Cu ce crezi că ai rămas după experiența asta? Ai venit schimbată în România? Dacă da, în ce mod?

Am rămas cu câteva kg in plus :)). Dar, bineinteles, cu niște amintiri extraordinare și cu prieteni de peste tot din lume. Cu siguranță m-a responsabilizat și maturizat și mai mult.

14. Ai făcut vreun lucru pe care nu credeai că îl vei face vreodată?

Clar, nu credeam că o să dorm vreodată într-un aeroport.

15. Te-ai mai întoarce și anul viitor? Dacă da, ce anume ai face diferit?

Bineințeles! Chiar regret că nu am fost și în primul an și m-aș întoarce oricând. Poate aș schimba locația ca să văd și alte orașe, dar încă nu știu sigur, mai trebuie să procesez câteva luni și să realizez tot ce s-a întamplat.

5 întrebări scurte și-ai scăpat:

1. Știu americanii să localizeze România pe hartă?
Clar nu. Majoritatea nici nu știau că e în Europa.

2. Ai fost comparată cu Dracula măcar o data în aceste trei luni?
Nu. Totuși un american știa de Simona Halep, ceea ce e și mai bine.

3. Coasta de Est sau Coasta de Vest? De ce?
Coasta de Vest. Nimic nu se compară cu California. Toate orașele sunt super diferite și te simți peste tot în vacanță.

4. Ce ai devorat prima data când ai ajuns în România?
Ardei umpluți, iar toată săptămâna am ținut-o în tradiționale.

5. Dacă ar fi să dai o notă generală, luând toți factorii în considerare, ce notă ar primi experiența Work & Travel 2017?
8.

 

Cum este, de fapt, experiența Work & Travel (IV) – Laura Adochiței

Suntem deja la a patra poveste de Work & Travel. Am început cu povestea Brîndușei, apoi cu cea a Alinei, iar ieri a fost rândul poveștii Claudiei

Astăzi e rândul Laurei. Pe Laura o știu „de la distanță” de super mult timp, dar niciodată nu-mi aduc aminte să fi purtat vreo discuție. Astăzi e despre ea și despre povestea pe care a trăit-o în Statele Unite ale Americii.

Hai să începem. 😀

1. În primul rând aș vrea să știu de ce Work and Travel în State și nu un job de vară în România?

În România mai lucrasem, iar să plec cu W&T a fost o ocazie de a vizita America.

2. Cu ce așteptări ai plecat în State?

Așteptările mele au ținut atât de partea financiară cât și de visul american. Să trăiesc ca în filme timp de câteva luni. S-a întâmplat să am rolul secundar chiar în filmul meu. Rolul principal l-a avut munca.

3. Descrie întreaga experiență ta pe scurt.

Un drum lung, anevoios, o destinație nemaipomenită, oameni care nu ar da doi bani pe tine, dar ți-i dau totuși pentru că trebuiești plătit, ceva diferit de tot ceea mi-am imaginat.

4. Ce anume ai făcut în State?

Primul job l-am avut ca housekeeper, peste câteva zile am găsit al doilea job la un magazin de haine pe plajă. Am fugit de la un job la altul timp de două luni. A treia lună am rămas doar cu job-ul de la magazin. Alt magazin!

5. Care a fost prima impresie despre Statele Unite ale Americii? Ce ți s-a părut interesant în momentul în care ai călcat pe tărâm American?

Am aterizat în Washington, deci prima impresia a fost legată de curățenie, dar depinde de oraș, stat. New York ul nu-i așa curat. Interesant mi s-a părut că semăna foarte mult cu Londra pe ici pe colo (indicatoarele probabil. ;)))

6. Se zvonește printre tineri că e absolut necesar să ai al doilea job pentru a putea să rămâi și cu niște bănuți după experiența asta. Cât de adevărat e? Ai avut un al doilea job?

Adevărul gol goluț! Am avut două job uri și n-am venit cu mai nimic acasă. E cazul meu, n-am fost prea norocoasă. Se poate câștiga mai bine, dar depinde foarte mult de job-urile pe care le ai!

7. Un alt mit care circulă prin România este faptul că ești nevoit să muncești până la epuizare, 25 de ore din 24, dacă ar fi posibil. Ai simțit vreun moment că lucrezi mult prea mult?

Daaa! Ești sclav acolo. Mână ieftină de lucru pentru o muncă uneori interminabilă. Mă simțeam sleită de puteri, când eu sunt hiperenergică.

8. Care sunt părțile bune din toată experiența asta?

Experiența în sine. Înveți să te descurci pe cont propriu, te cunoști pe tine, îi cunoști și pe alții, te distrezi, vezi cum se câștigă banul și îți trăiești visul până la urmă, nu?

9. Care sunt părțile proaste? Ce anume n-a fost chiar așa cum îți imaginai tu? Sunt convins că nu a fost chiar totul roz.

A fost mai mult work decât travel.

10. Ce anume ți-a lipsit cel mai mult în cele trei luni? De ce?

Mâncarea. Ei n-au mâncare sănătoasă, totul conține foarte mult zahăr și muuult ulei.

11. Multă lume a venit cu o oarecare nostalgie din SUA. Cum ai simțit trecerea de la România la America și invers?

Am plecat din America mai fericită decât am plecat din România.

12. Cum sunt oamenii în America? Ce caracteristici sunt diferite față de cele ale românilor?

Sunt mai zâmbitori decât românii, dar după acele zâmbete se ascunde o falsitate nemaipomenită. Sunt naivi și foarte leneși.

13. Cu ce crezi că ai rămas după experiența asta? Ai venit schimbată în România? Dacă da, în ce mod?

Am venit cu un sac plin de amintiri; unele mai frumoase, altele mai puțin frumoase. Nu mi se pare că m-am schimbat, poate doar m-am mai maturizat.

14. Ai făcut vreun lucru pe care nu credeai că îl vei face vreodată?

N-am crezut niciodată că va trebui să mă ascund când vreau să beau o bere pe plajă și că voi ajunge de una singură pe străzile New York-ului.

15. Te-ai mai întoarce și anul viitor? Dacă da, ce anume ai face diferit?

Nu.

5 întrebări scurte și-ai scăpat:

  1. Știu americanii să localizeze România pe hartă?
    Puțini, foarte puțini.
  2. Ai fost comparată cu Dracula măcar o data în aceste trei luni?
    Da.
  3. Coasta de Est sau Coasta de Vest? De ce?
    Est, pentru că am auzit că acolo se fac bani.
  4. Ce ai devorat prima data când ai ajuns în România?
    Ciorba rădăuțeană.
  5. Dacă ar fi să dai o notă generală, luând toți factorii în considerare, ce notă ar primi experiența Work & Travel 2017?Nota 6.PS: Experiența americană nu se face doar o dată dacă vrei să faci bani. În primul an mergi să cunoști terenul și îl ari pentru ca al doilea an să culegi roadele. Pam pam!

 

Cum este, de fapt, experiența Work & Travel (III) – Claudia Nedelcu

Astăzi continuăm seria începută cu povestea Brîndușei și continuată cu povestea Alinei. Astăzi e despre o colegă de facultate. Îmi mănâncă zilele de vreo doi ani încoace și e una din cele mai imprevizibile colege pe care le am. Numele ei e Claudia Nedelcu și a plecat în vara asta la mare. Nu, nu la Mamaia, deși nici acolo n-ar fi fost rău, ci la Costinești. Mă rog, Costineștiul american. O să vedeți voi despre ce vorbesc. Povestea Claudiei mi se pare foarte mișto. E cu rămas fără bani, cu mers 7 km pe autostradă, pe jos și cu mulți oameni mișto în jurul ei.

Pe Claudia o puteți găsi pe Instagram sau pe Facebook. Și, mă rog, chiar pune poze mișto, deci ar merita să dați acolo un follow.

Hai să începem! 😀

1.În primul rând aș vrea să știu de ce Work and Travel în State și nu un job de vară în România?

Simplu. Pentru că majoritatea studenților își doresc să trăiască acel “American dream” , de care au auzit în filmele americane vizionate înca din copilarie. Sunt convinsă că mulți dintre cei ce au plecat pentru prima dată cu Work and Travel nu s-au gândit cum să facă cât mai mulți bani, lucru ce putea fi făcut și în România, ci din curiozitatea pentru necunoscut, pentru ceva nou.

2. Cu ce așteptări ai plecat în State?

Eram cea mai încântată persoană din lumea aceasta în ziua în care am plecat, crezând că orașul în care voi sta va fi exact ca acele cartiere clasice din filme, că plajele vor fi pline de adolescenți care se distrează și ascultă muzică, că-mi voi face un million de prieteni încă din primele zile. Bineințeles mă așteptam să muncesc mult, dar niciodată să-mi întrec cu adevarat limitele.

3. Descrie întreaga ta experiență în maximum 10 cuvinte. (Nu trebuie neapărat o propoziție, pot fi 10 cuvinte separate)

Fericire, tristețe, epuizare, dragoste, familie, necunoscut, diferită, unică, prietenie, disperare.

4. Ce anume ai făcut în State?

În primul și în primul rând am muncit cât nu mă așteptam să o fac vreodată. În jurul acestui lucru a gravitat toată experiența, dar prin muncă nu vreau să se înteleagă un loc în care tot ce faci sunt atribuțiile tale și atât. În niciun caz. Locul meu de muncă era a doua mea casă, mi-am făcut foarte mulți prieteni cărora le mulțumesc foarte mult că au făcut ca timpul să pară că trece ca vântul și cu care m-am distrat de minune.

De asemenea, am organizat multe petreceri, am înnotat noaptea în ocean, am petrecut o mie de nopti cu toții intr-o cameră de 2 pe 2, locul în care am devenit o familie, am călătorit, am văzut cele mai frumoase apusuri de până acum și multe alte lucruri.

5. Care a fost prima impresie despre Statele Unite ale Americii? Ce ți s-a părut interesant în momentul în care ai călcat pe tărâm American?

Incă de când am călcat pe tărâmul american aproape că am pierdut avionul spre orașul unde aveam să ne petrecem întreaga vară, și nici bine ajunși acolo, cel ce trebuia să vină să ne ia de la aeroport a uitat de noi. Lăsând lucrurile astea la o parte, după ce am fost cazate și am plecat în recunoaștere, am rămas șocată să văd că acel oraș, North Myrtle Beach pe numele lui, este o copie a Costineștiului, că pe strada principală nu găseai decât fast food-uri, că oamenii efectiv aruncau mâncarea pe jos în restaurante. Am simțit un moment de disperare și singurul lucru pe care-l voiam era sa ma întorc acasa.

Dar singurul lucru care mi s-a părut cu adevărat interesant erau OAMENII. Mai exact atitudinea lor pozitivă, felul în care se distrau și zâmbeau mereu, respectul pe care îl aveau unii față de alții.

6. Se zvonește printre tineri că e absolut necesar să ai al doilea job pentru a putea să rămâi și cu niște bănuți după experiența asta. Cât de adevărat e? Ai avut un al doilea job?

Depinde de la caz la caz. Eu am ajuns destul de târziu în State, adică pe la sfârșitul lunii iunie. Pentru a avea norocul să te poți întreține toată vara cu un singur job trebuie să fii acolo de la sfârșitul lunii mai și să găsești un job de server, dacă te descurci foarte bine cu engleza, sau să găsești de la început un job bine plătit. În primul an majoritatea studenților nu fac foarte mulți bani, deși muncesc foarte mult. Dacă te vei întoarce și în al doilea și al treilea an, banii nu vor mai fi o problemă.

Eu am avut și un al doilea job, iar fără el aș putea spune că aveam doar bani să mă întrețin acolo și cam atât. Puteam spune “adio” călătoriilor de după și investiției pe care am făcut-o pentru a ajunge acolo. 

7. Un alt mit care circulă prin România este faptul că ești nevoit să muncești până la epuizare, 25 de ore din 24, dacă ar fi posibil. Ai simțit vreun moment că lucrezi mult prea mult?

Am lucrat într-adevăr în jur de 15 ore pe zi, și am simțit de asemenea de câteva ori că am să clachez și-mi tot puneam intrebarea „Cine m-a pus pe mine să vin aici?”, dar mi-am întrecut limitele și am trecut peste aceste momente cu răbdare și prin conștientizarea faptului că am venit acolo pe propria mea responsabilitate pe care trebuia să mi-o asum.

8. Care sunt părțile bune din toată experiența asta?

Părțile bune sunt că-ți vei îmbunătăți mult engleza. Îți vei face mulți prieteni, dar îți vei crea de asemenea o familie. Vei cunoaște oameni din toate colțurile lumii și vei vizita locuri pe care nu se știe dacă vei avea vreodată ocazia să o faci.

9. Care sunt părțile proaste? Ce anume n-a fost chiar așa cum îți imaginai tu? Sunt convins că nu a fost chiar totul roz.

Una din părțile proaste, și aș putea spune cea mai proastă, este faptul că acei oameni care ți-au fost ca o familie toată vara  este posibil sa nu îi mai vezi vreodată, ceea ce-ți va crea un sentiment foarte ciudat și trist în același timp, și, de asemenea, că am muncit extraordinar de mult. Nu mă plâng în niciun caz, deoarece mă așteptam la acest lucru încă dinainte să plec și l-am acceptat, deoarece sunt multe alte lucruri ce vor eclipsa cu totul munca până la “epuizare”.

10. Ce anume ți-a lipsit cel mai mult în cele trei luni? De ce?

Sinceră să fiu familia este singurul lucru care mi-a lipsit cu adevărat. În rest nimeni altcineva.(n.m: m-aș fi așteptat să spună că i-a fost dor de mine, da’ aia e) Să nu se înțeleagă că sunt o persoană insensibilă, dar mi-am dat seama că ei sunt singurii care mă susțin cu adevărat și care fac tot ce le stă în putință pentru binele meu .

11. Multă lume a venit cu o oarecare nostalgie din SUA. Cum ai simțit trecerea de la România la America și invers?

Nostalgia cu care am venit din SUA o resimt și acum. Nu am cum să-i explic cuiva care nu a fost acolo ce am trăit eu cu adevărat și ce amalgam de sentimente a fost în sufletul meu. Oamenii sunt diferiți, orașele sunt diferite, iar trecerea de la America la România a fost una colosală. În America simți că ai libertatea deplină, că poți să te cunoști mai bine pe tine din toate privințele, căci această experiență îți oferă nenumarate oportunități de care trebuie să profiți.

12. Cum sunt oamenii în America? Ce caracteristici sunt diferite față de cele ale românilor?

Oamenii sunt mai deschiși la minte, mai independenți și responsabili încă de la o vârstă foarte frageda, majoritatea dintre ei având un job încă de la 13 ani. Sunt foarte prietenoși și mereu săritori, dar în niciun caz la fel de descurcăreți și ageri ca europenii.

13. Cu ce crezi că ai rămas după experiența asta? Ai venit schimbată în România? Dacă da, în ce mod?

În primul rând am rămas cu niște prietenii foarte strânse și cu o experiență unică din care am învățat unul din cele mai importante lucruri: „dacă ai ocazia să ajuți pe cineva, niciodată să nu eziți, pentru că vei fi ajutat de multe ori la rândul tău de către persoane cu care, cel mai probabil, nu ai vreo tangență.

14. Ai făcut vreun lucru pe care nu credeai că îl vei face vreodată?

Un lucru pe care cu siguranță nu m-aș fi gândit că-l voi face vreodată a fost provocat de disperare, și anume de disperarea faptului că nu aveam bani cu care să mă întrețin. În prima mea lună acolo, cei de la primul meu job nu mi-au oferit numărul de ore corespunzătoare și efectiv nu aveam bani. Am căutat foarte mult un al doilea job și din întâmplare am fost acceptată la un interviu ce era în alt oras. Am plecat împreună cu prietena mea în acel oraș ce era la 7 km depărtare, pe jos, pe autostrada, pe o caldură infernală, evident fără să ne dăm seama la ce pericol ne expunem. Ajunse acolo am primit job-ul și, de asemenea, am avut norocul că doamna ce ne angajase să fie drăguța si să ne conducă până acasă cu mașina.

15. Te-ai mai întoarce și anul viitor? Dacă da, ce anume ai face diferit?

M-aș întoarce cu prima ocazie în America, dar din păcate acesta este ultimul an la facultate și nu-mi va permite să ajung la timp acolo. M-aș întoarce exact în același oraș, la exact același loc de muncă, doar că pe o altă poziție, nu cea pe care am lucrat toată vara trecută.

5 întrebări scurte și-ai scăpat:

  1. Știu americanii să localizeze România pe hartă?
    Unii din ei da.
  2. Ai fost comparată cu Dracula măcar o data în aceste trei luni?
    Da.
  3. Coasta de Est sau Coasta de Vest? De ce?
    Coasta de Vest, deoarece acolo sunt numai oameni veniți din toate părțile lumii, americanii fiind într-un procent foarte mic.
  4. Ce ai devorat prima data când ai ajuns în România?
    Supă.
  5. Dacă ar fi să dai o notă generală, luând toți factorii în considerare, ce notă ar primi experiența Work & Travel 2017?
    10.

 

Cum este, de fapt, experiența Work & Travel (II) – Alina Baciu

Cred că viața nu e în alb și negru, ci mai degrabă un gri. V-am mai explicat asta, nu o mai iau de la capăt. Prima poveste despre subiect a fost a Brîndușei, o tipă pe care o știu de mai bine de patru ani.  Astăzi mergem și mai în urmă în viața mea personală.

Astăzi o cunoașteți pe Alina Baciu. O cunosc pe Alina de la grădiniță. Am și câteva amintiri despre cum ne jucam cu ceva lego și despre cum făceam liniuțe și bastonașe. Am crescut, drumurile noastre s-au despărțit timp de opt ani, apoi am împărțit același microbuz în drum spre, sau venind dinspre liceu. Mă rog, articolul ăsta nu-i despre mine, ci despre experiențele Alinei cu Work&Travel. Experiențe pentru că da, au fost două. La rând. Așa că sigur știe ce spune. Hai, să începem.

1.În primul rând aș vrea să știu de ce Work and Travel în State și nu un job de vară în România?

De ce America si nu România? Pentru că este o oportunitate de care trebuie să profiți ca student. Plus că nu e vorba în primul rând de job, cât despre locul unde urmează să mergi să îți petreci vara.

2. Cu ce așteptări ai plecat în State?

Nu pot spune că aveam așteptări, mai mult curiozități le pot spune. Am vrut să  “gust” și eu din visul american dacă pot spune așa.

3. Descrie întreaga ta experiență în maximum 10 cuvinte. (Nu trebuie neapărat o propoziție, pot fi 10 cuvinte separate)

Punctualitate, emotie, familie, noi prieteni, experienta, transformare, curaj, adrenalina, respect si lacrimi.

4. Ce anume ai făcut în State?

Prima dată am mers în State în vara anului 2016, unde am lucrat la un restaurant “Ihop” din Wisconsin ca server, iar anul acesta m-am întors pentru a doua oară în același loc.

5. Care a fost prima impresie despre Statele Unite ale Americii? Ce ți s-a părut interesant în momentul în care ai călcat pe tărâm American?

Prima mea impresie? Hmm e una pozitiva: acolo toată lumea îți zâmbește, te ajută dacă ai nevoie de ceva și e drăguță cu tine. Ții minte când te uitai acasă la un film și actorii își serveau cafeaua la costum, într-o cafenea fancy, discutau, și totul părea normal? Nu pot să îți descriu sentimentul în cuvinte, dar m-am simțit ca în filme. Și la ei este ceva normal, e viața lor de zi cu zi, nu joacă in nici un film.

6. Se zvonește printre tineri că e absolut necesar să ai al doilea job pentru a putea să rămâi și cu niște bănuți după experiența asta. Cât de adevărat e? Ai avut un al doilea job?

Eu am avut un singur job și acela de server, iar după cum bine știm, la americani când mergi la un restaurant, trebuie să lași tips serverului. Eu una nu am avut nevoie de un al doilea job, dar da, dacă lucrezi ca salvamar, housekeeper sau orice altceva unde ești platit pe ora, ar fi necesar să îți iei un al doilea job, mai ales dacă ai făcut și împrumut la bancă.

7. Un alt mit care circulă prin România este faptul că ești nevoit să muncești până la epuizare, 25 de ore din 24, dacă ar fi posibil. Ai simțit vreun moment că lucrezi mult prea mult?

Aici depinde de tine și scopul pentru care ai ales să mergi în State. Dacă te-ai dus pentru bani, sau vrei sa faci mai mulți bani, da, lucrezi până la epuizare, dar nu pentru că îți cere angajatorul, ci pentru că asta este alegerea ta. Eu am lucrat toată vara de la ora 8:00 a.m., până la ora 4 p.m, dar aveam și zile când lucram pana la 10 p.m.. Partea bună era că nu era o muncă obositoare și dacă nu era aglomerat, puteam oricând să îmi iau pauză.

8. Care sunt părțile bune din toată experiența asta?

Am învățat să fiu punctuală, să respect, să lucrez în echipă, să am mai multă încredere în mine, mai mult curaj și  cel mai important, să las de la mine și să nu mai fiu orgolioasă și impulsivă.

9. Care sunt părțile proaste? Ce anume n-a fost chiar așa cum îți imaginai tu? Sunt convins că nu a fost chiar totul roz.

Răspunsul depinde de persoană, pentru că, dacă mă întrebi pe mine, eu și părțile proaste le-am luat ca pe niște lucru bune și i-am găsit o rezolvare. Și iti spun asta pentru că și eu la rândul meu am adresat aceeași întrebare unor prieteni, iar răspunsul a fost unul negativ. Știi de ce? Pentru că depinde de caracterul și așteptările fiecăruia.

10. Ce anume ți-a lipsit cel mai mult în cele trei luni? De ce?

Cel mai mult mi-a lipsit mâncarea de acasă. La capitolul ăsta americanii nu stau prea bine, cel puțin din punctul meu de vedere. Familia mi-a lipsit ceva mai puțin, pentru că mi-am sunat părinții în fiecare zi, timp de 3 luni și le povesteam tot, în așa fel încăt, la un moment dat, mama nu mai avea ce să îmi zică. Epuizase toate “știrile” de acasă.

11. Multă lume a venit cu o oarecare nostalgie din SUA. Cum ai simțit trecerea de la România la America și invers?

Nu a fost așa o perioadă lungă de timp, dar da, începând de la obișnuitul cu fusul orar, până la a mă opri din a intreba-o pe caserița de la Lidl: “ Bună ziua, ce mai faceti?”. Mi-a luat ceva timp. Și da, a fost un sentiment puțin ciudat pe care nu îl pot explica în cuvinte din nou, dar totuși mă obișnuisem acolo să fac unele lucruri și a durat puțin până mi-am revenit.

12. Cum sunt oamenii în America? Ce caracteristici sunt diferite față de cele ale românilor?

Americanii sunt și ei oameni. La capitolul respect stăm și noi bine, ei însă sunt puțin mai prietenoși, dacă pot spune așa. Chiar dacă nu te cunosc, îți vor zâmbi, te vor saluta și nu există cafenea, restaurant sau market unde să nu te intrebe ce faci și dacă ai nevoie de ajutor. Sunt mult mai deschiși și mai curioși. Eu am întâlnit oameni care m-au făcut să plâng (de bucurie sau datorită poveștilor pe care le-au împărtășit), să râd și care erau curioși de țara de unde vin.

13. Cu ce crezi că ai rămas după experiența asta? Ai venit schimbată în România? Dacă da, în ce mod?

Cred că această exerienta a schimbat pe oricine. În bine, sper. Eu am venit acasa mai responsabila, mai punctuala, cu un caracter mai puternic si cu mai multă încredere în mine.

14. Te-ai mai întoarce și anul viitor? Dacă da, ce anume ai face diferit?

Pentru vara urmatoare am alte planuri, dar cu siguranță în anii de studenție care mi-au mai rămas o să mă mai întorc. Ce aș face diferit? Aș alege alt stat, altă zona cu o nouă experiență.

5 întrebări scurte și-ai scăpat:

  1. Știu americanii să localizeze România pe hartă?
    Unii americani știu, chiar m-au întrebat de Nadia Comăneci sau de Hagi, alții chiar au vizitat România, iar alții nici nu știu unde e pe harta
  2. Ai fost comparată cu Dracula măcar o data în aceste trei luni?
    Spre surprinderea tuturor, eu nu am fost.
  3. Coasta de Est sau Coasta de Vest? De ce?
    Din pacate eu nu am vizitat Coasta de Vest, doar Coasta de Est plus multe alte zone, dar indiferent unde mergi iti spun sigur ca o sa plangi. E o experienta unica si locuri noi pe care o sa fii mandru ca le-ai vizitat (din banii munciti de tine- o alta satisfactie pe care ti-o ofera aceasta experienta).
  4. Ce ai devorat prima data când ai ajuns în România?
    Buna întrebare, sincer nici nu mai știu: cred că ciorba mamei, cozonacul pufos și salata de vinete cu multă ceapă.
  5. Dacă ar fi să dai o notă generală, luând toți factorii în considerare, ce notă ar primi experiența Work & Travel 2017?
    Un A+. A fost o experiență pe care mi-o voi aminti mereu și prieteni din Turcia, Thailanda, Rusia, România cu care și acum mai vorbesc.