Silva deschide ușile Făuritorilor de Craft

Totul a început cu o întrebare simplă: Ce e cu adevărat important pentru tine? Anul acesta, Silva inspiră consumatorii să se gândească mai mult la pasiunile lor și îi invită să-și ia porția de inspirație din cele 4 meserii prezentate la tururile ghidate Făuritori de Craft. Pentru că berea Silva nu este doar deschizător de gusturi noi, ci deschide și atelierele Făuritorilor de Craft din București.

Pe cât de mare e Bucureștiul, pe atât de multe locuri ascunse de privirile curioase găsim în el. În special atelierele unde făuritorii de craft își fac cu pasiune meseria. Obiectele lor sunt cunoscute de mii de oameni, dar universul în care ele sunt făurite rămâne încă un mister pentru mulți dintre noi.
Așadar, curioși din toate colțurile, Silva vă invită, în perioada mai – septembrie, acasă la meseriașii din capitală.

Fiecare tur ghidat este dedicat unei meserii cu poveste și condimentat cu degustări de bere și rețete inspirate din fiecare craft în parte. Sub forma unor trasee ghidate prin București, tururile încep cu vizita unui loc emblematic pentru craftul vedetă și se continuă cu descoperirea atelierului făuritorului. Aici food pairingul intră într-o altă dimensiune și se asezonează nu doar cu berea, ci și cu meseria prezentată, iar invitații au ocazia să guste din preparatele unor făuritori de gust greu de refuzat: Alex Dumitru, Alex Iacob și Toni Godeanu. Ultima oprire a turului este una simbolică, într-un loc la înălțimea potrivită cât să deconecteze participanții de la cotidian.

Tururile ghidate Făuritori de Craft:
➢ 24 mai – Tur dedicat lemnului, cu Ciprian Manda și chef Alex Dumitru
➢ 13 iunie – Tur dedicat gătitului, cu chef Alex Dumitru
➢ 26 iulie – Tur dedicat fotografiei, cu Ștefan Dinu (Allkimik) și chef Alex Iacob
➢ 27 septembrie – Tur dedicat muzicii, cu The Mono Jacks și chef Toni Godeanu
 
Înscrierile se realizează pe pagina de Facebook a Berii Silva.

Seriale la care merită să te uiți (VI) – Lucifer

Cum ai reacționa dacă ai întâlni pe stradă Diavolul în persoană? Nu răspunde! Era mai degrabă o întrebare retorică. Așa, să avem un punct de start în conversația noastră virtuală.

Lucifer e într-adevăr cine zice că e. Șocant, dar da. E fiul lui Dumnezeu care se plictisește de pedepsit suflete în iad și își dorește să „demisioneze” de la job și să își ia o vacanță în orașul îngerilor, adică Los Angeles. Acolo el devine patron de club de noapte și unul din cei mai bogați și mai influenți oameni ai orașului.

Doar că diavolul pe pământ prinde accente.. omenești. El începe să trăiască sentimente pe care nu le-a mai trăit până acum și acestea par a fi aproape toate îndreptate către o singură persoană, partenera sa în investigarea uciderilor din LA, Chloe Decker.

În ecuația asta cu diavolul pe pământ mai apare Maze, un demon care a venit din iad împreună cu Lucifer, doi frați ai lui, unul rămâne pe pământ celălalt.. well, celălalt este transformat în ceva ființă a universului. În tot amalgamul ăsta mai apar, în ordinea numerelor de pe tricou, Mama lui Lucifer și implicit soția lui Dumnezeu, Cain și Abel, dar și multe, multe ucideri, multe dintre ele având legătură chiar cu Lucifer. Sau cu slăvirea lui. 

Lucifer e un tip foarte șarmant, cu un accent britanic din ăla.. 10/10 și cu niște glumițe la care râd ca un idiot de fiecare dată. La 3 noaptea. Scuze vecini.  

După cum probabil știți dacă vă uitați deja la el, sau nu știți dacă nu v-ați uitat niciodată, Lucifer a fost anulat de către cei care-l produceau după cel de-al treilea sezon, acesta a fost luat în curtea Netflix, iar pe 8 mai vine primul sezon produs în integralitate sub umbrela Netflix. Cum va fi noul sezon? Well, să îl lăsăm pe Lucifer să ne explice:

Pădurea Spânzuraților de la TNB e poate cel mai bun spectacol de teatru pe care l-am văzut

E posibil să exagerez, dar la câteva zile după, încă am convingerea că „Pădurea Spânzuraților” de la Teatrul Național din București e cel mai bun spectacol de teatru pe care l-am văzut eu în viața asta. 

Ce trebuie să știți din start, ca să nu spuneți că nu v-a zis nimeni, piesa e foarte lungă. Are trei ore și 40 de minute, cu o pauza de 20 de minute după primele două ore. Acum că asta e lămurită, să trecem la lucrurile care-s importante.

Din primele minute ale piesei ți se creează senzația că, deși nu ești pe scenă, e despre tine și despre toate lucrurile care s-au întâmplat pe plaiurile noastre în ultimii ani. Ce mi se pare că a reușit Radu Afrim să creeze în „Pădurea Spânzuraților” e un fel de „noi” colectiv. 1000 de oameni în sală care rezonzează și trăiesc piesa la unison.

În termenii Andrei de la Românii au Talent, mi s-a făcut pielea de găină de nenumărate ori în timpul spectacolului. De la interpretarea inedită a unor cântece populare realizată de  doamnele Lenuța și Teodora Purja și până la momentul în care Marius Manole, conștiința personajului principal, se întinde pe pământ și îi spune, mai degrabă retoric, factul că s-a mai întâmplat să ne batem români cu români, iar pe fundal apar imagini de la protestul din 10 august. 

Alexandru Potocean în rolul lui Apostol Bologa, dar și Richard Bovnoczki în rolul lui Klapka  întruchipează niște personaje absolut senzaționale cu care te bucuri, sau plângi, după caz. E greu să rămâi indeferent când pe scenă sunt atât de multe lucruri care se întâmplă. Probabil că o mențiune specială merită cei doi soldați ceva mai bine individualizați în piesă, Petre (Ciprian Nicula) și Pălăgieșu (Alexandru Chindriș) pentru modul în care reușesc să fie o pată de culoare în toată desfășurarea de forțe din piesă, care altfel, nu-i tocmai una roz.

Piesa asta îți dă senzația că e despre istorie, despre Războaie Mondiale, despre alianțe, despre unguri, cehi sau ruși, dar în definitiv spectacolul ăsta e despre fiecare dintre noi. Despre alegerile pe care le luăm, despre participarea, sau nu, de exemplu, la o petrecere într-un club nou unde petrece fosta iubită alături de viitorul soț. 

Pădurea Spânzuraților” este despre emoție și probabil că asta reușește să transmită cel mai bine. Să te facă să îți pui întrebări și să chestionezi lucrurile pe care le știi și despre care ești sigur că nu pot fi altfel.

Pădurea Spânzuraților” mai are două reprezentații programate (cel mai probabil și ultimele din stagiunea asta, pe 28 și 29 mai, iar biletele se găsesc aici sau la casele TNB-ului. 

Guys, mergeți să îl vedeți, iar dacă regretați, știți voi, de două ori diferența la fiecare produs. Sau asta era Altex? În fine. Mergeți la teatru, da?

Seriale la care merită să te uiți – Timeless (V)

Te-ai gândit vreodată cum ar fi să participi la evenimente istorice care au schimbat lumea? Dar dacă ai putea să schimbi chiar tu evenimentele alea, iar deznodământul să fie cu totul altul? 

Există un serial, pe numele lui Timeless, în care acțiunea e exact asta: mulți oameni care se întorc în istorie și schimba diverse evenimente relevante pentru umanitate, sau relevante pentru un scop propriu.

Acțiunea în Timeless începe în zilele noaste, dar se desfășoară mai degrabă în trecut. Totul începe atunci când un cercetător plin de bani, împreună cu echipa lui, reușește să inventeze mașina timpului. Aceasta este furată de un tip care vrea să omoare din fașă o organizație secreta ce pusese stăpânire pe America.

Se formează doua echipe, pentru că sunt doua mașini ale timpului, una business class, cea furată, și una mai economy asa, cea de rezerva cu care merge prin timp echipa bună. Practic fac ambele același lucru, doar că una e să zbori cu Emirates și alta e să zbori cu Ryan. 

Lucrurile sunt simple de aici: unii vor sa ciopârțească istoria, alții vor să îi împiedice, dar fără a face mari schimbări în timp ce duc asta la îndeplinire. Spoiler alert: Kennedy ajunge să fie transportat în secolul 21. Atât, nu zic mai mult. Ah, și Lincoln rămâne tot asasinat. 

În echipa „bună” exista și un om de culoare, pilotul, care e nevoit să se întoarcă în secole în care oamenii care el nu erau neapărat foarte bine priviți. E foarte interesant să vezi cum un om din prezent se adaptează la rigorile vremii în care călătorește. 

Pentru oamenii care văzuseră serialul înainte și au rămas cu impresia că el a fost lăsat fără final, fiind anulat după două sezoane de televiziunea ce îl producea, să știți că producătorii au mai făcut doua episoade ca să încheie frumos povestea, iar totul e de găsit pe Netflix. 

Viena: ghid de călătorie + ponturi

Băi, cât de frumos e orașul ăsta!

Ah, erați și voi aici. Scuze. Salut. Întrați, da, ștergeți-vă pe picioare și luați loc pe scaun. Am pregătit videoproiector și biscuiți, pentru că nu se cade să primești musafirii oricum. Sau cel puțin asa e la mine la Bacău, aici la București, cine poate sa știe?

În fine. Fără alte introduceri, am fost de revelion la Viena. Orașul ăsta e superb. Nu știu dacă întrece Budapesta în colțișorul ăla pe care îl țin în suflet pentru orașe care îmi plac, dar e cu siguranță pe podium.

Fotografii de acolo puteți găsi pe contul de Instagram. 

Partea proastă atunci când călătorești de revelion este că toată lumea face asta. În Viena auzeam română la fiecare 5 minute, iar de multe ori, la cât de ușor dădeai peste oameni din țară, îmi venea să înfig steagul romanesc în mijlocul piețelor vieneze și să declar Viena pământ romanesc. Sau aia era cu Basarabia. Cine mai știe?

Am mers la Viena cu Andreea, o prietenă pe care o știu din vremuri pe care abia mi le amintesc, din Consiliul Elevilor. Andreea e foarte mișto în călătorii, deci dacă vreți, puteți să o urmăriți aici: @andreeamariadicu

În fine, am plecat pe 29 spre Viena, iar singurul lucru pe care am reușit să îl facem în seara aia a fost sa mergem la Târgul de Crăciun (sau de Anul Nou) de la Primăria din Viena.

Târgul e foarte frumos. Îți dă pe de o parte un aer din ăsta foarte regal și ușor diferit față de târgurile pe care le vezi în țară, iar pe de altă parte, cu patinoarul de lângă, arată ca o scenă desprinsă din filme. Altfel, dacă privim un pic în spatele vizualului, târgul nu are o varietate foarte mare de produse. Îți poți lua un wurst, turta dulce, vată de zahar la cutie de plastic (?) și cam atât. Și vin. Mult vin.

A doua zi, pe 30, am mers în Bratislava cu trenul, dar cum a fost acolo vă povestesc în alt articol.

Pe 31 ianuarie, la ora 11 trecute fix, am plecat de la hotel către Palatul Belvedere, acolo unde sunt ținute o parte din operele lui Klimt. Ceea ce nu știam noi este că la ora aia vin și autocarele cu turiști, în general asiatici sau germani. Vă spun asta atât de exact, pentru că am avut proasta inspirație sa nu ne luăm biletele online, iar coada la care am așteptat a fost de, probabil, o oră și patruzeci și cinci de minute.

În afară de operele lui Klimt, muzeul nu e senzațional. Sigur, nu sunt un mare cunoscător de arta sau ceva de genul asta, dar orele în șir așteptate la coadă îți fură un pic din experiență.

Apoi am văzut Palatul Schönbrunn. Sfat: dacă mergeți să-l vedeți, luați turul cel mai mare, Grand Tour, care are 40 de camere și se parcurge în aproximativ o oră. În palatul ăsta sunt niște povesti și niște camere atât de drăguțe, încât nu vrei să le ratezi. Dacă mergi și în perioada Crăciunului, vei avea în fața palatului un târg de Crăciun mult mai drăguț și diversificat față de cel din fața primăriei, adică vei putea să mănânci și altceva în afară de wurst. Turul costă 17,5 euro. Deși aici nu am stat la cozi, va recomand biletele online și de data asta. E mai safe asa. 

Pentru că am stat extrem de mult la cozi și ne-am trezit extrem de târziu, cam asta e tot ce am reușit să facem în a doua zi de Viena. Not really bad, oricum. 

În seara de revelion în Viena e practic un mini-festival. Sunt scene din loc în loc în centru, cu muzica diferită, după gusturile fiecăruia. De asemenea, cele mai mari focuri de artificii sunt la primărie, la Catedrala Sfântul Ștefan și la Prater. Deci, dacă vrei să alegi ceva, alege unul din locurile astea. Ah apropo, la 00:00, în același timp cu focurile de artificii, începe să răsune Dunărea Albastră a lui Johann Strauss și e atât, atât de drăguț sentimentul ăla încât e super greu de descris. Trebuie să fii acolo și să auzi. 

Ziua 3 de Viena am început-o căutând un loc unde să mâncam. Am mâncat la Oberlaa, un restaurant din centru. Am mâncat un gulaș foarte bun aici și un ștrudel excelent. Apoi am mers la Casa lui Mozart. Doar faptul că Mozart a locuit acolo e singurul lucru cert din toată casa. Povestea pe care ți-o spun oamenii acolo e tare, dar e bazată pe presupuneri. De exemplu: „Se presupune că aici era dormitorul lui Mozart, dar putea să fie la fel de bine și o cameră de oaspeți”. Altfel, dacă scoatem presupunerile din peisaj, poveștile despre viața mondenă a lui Mozart și despre datoriile pe care le făcuse pentru că voia să fie în elita societății vieneze sunt foarte tari.  Te va costa întrarea undeva între 9 euro, dacă ești student, și 11 euro, dacă plătești preț întreg. 

Apoi am mers la Catedrala Sfântul Ștefan. Foarte simpatică. Și în afara, dar și înăuntru. Nu-s prea multe de spus aici, e pur și simplu de admirat. 

Pentru că la Albertina era o coadă extrem de mare și având sechele de ziua trecută, am mers la Donauturm, o construcție care, după cum probabil v-ați dat seama după nume arată că un turn. Liftul din turn te ridica până la 150 de metri deasupra Vienei, la punctul de observare, iar 10 metri mai sus, pe scări, vei găsi restaurantul și cafeneaua. Priveliștea de acolo e superba, mai ales noaptea, dar trebuie să știi ceva înainte sa mergi acolo, ceva ce n-am găsit pe nicăieri scris: ca să ajungi la turn, ori iei un taxi, ori aștepți singurul autobuz care se apropie de turn, care trece pe acolo din ora în ora. Pentru că altfel, dacă vii de la metrou, din orice parte, vei trece printr-un parc gol, cu motive japoneze, prost iluminat și vei crede ca te afli într-un film horror prost desenat. Nu c-am fi pățit noi asta, dar vă zicem asa, să știți că există o posibilitate. Urcarea te va costa 14,5 euro. 

Ultimul lucru pe care l-am făcut în Viena este să mergem la Prater. Prater e un parc de distracții imens, dar din păcate dacă mergi iarna, nu sunt deschise chiar toate atracțiile ce în mod normal ar fi disponibile. Întrarea e gratuită,  iar tu plătești pentru fiecare lucru pe care vrei sa îl experimentezi. Te vei simți acolo ca un copil mare și sunt convins ca vei vrea sa te dai în măcar jumătate din lucrurile pe care le găsești acolo. 

Cam asta a fost pentru Viena. Probabil că cel puțin încă două locuri ar mai trebui vizitate dacă îți rămâne timp și aici mă refer la Operă și la Albertina.

Sper că a fost util tot articolul ăsta. Pupi, pa. ❤

Fotografii de acolo puteți găsi pe contul de Instagram.

Seriale la care merită să te uiți (IV) – YOU

Pentru că în vacanță nu mi-am propus nimic altceva în afara urmăritului de filme în exces, mâncatului în cantități industriale și dormitului până la prânz, am avut suficient timp să îmi pun la punct „vizionările obligatorii” pentru evaluările de început de an, pentru că nu te poți prezenta fără teme făcute. Așa că, ceea ce o sa vedeți zilele următoare pe aici va fi o retrospectivă a filmelor sau serialelor pe care le-am văzut. .

Să începem asa, ușor, simpluț, cu YOU.

YOU spune mai multe povesti. În primul rând ne arată cât de vulnerabili suntem și cât de multe am face pentru a fi cu persoana pe care ne-o dorim. Serialul e centrat pe traumele pe care un bărbat, Joe, proaspăt ieșit, într-un mod interesant din vechea relație, le are atât din copilărie, cât și din experiențe nu tocmai plăcute cu fosta iubită. Se îndrăgostește nebunește de o ea, Beck, semi-intelectuala, asistenta la universitate și pe punctul de a-și lansa cariera în literatură, și începe să ajungă cumva în cercul ei de cunoscuți. 

Ceea ce Beck nu știe despre Joe este că el nu e un bărbat obișnuit. Nu este genul care să renunțe foarte ușor, iar obstacolele umane pe care le întâlnește sunt pentru el mai degrabă un test. Pe care îl trece de fiecare dată. Într-un fel sau altul. 

Serialul nu te dă neapărat pe spate, nu îți produce „fractură de creier” de fiecare dată când povestea se întoarce cu susul în jos, dar te face să îți dai seama cât de atent trebuie să fii în alegerea persoanelor iubite, cât de vulnerabil poți deveni în social media și cum se traduce asta în viața reală, și cât de mult contează să pui niște puncte cap la cap, chiar și atunci când sentimentele sunt la cote ridicate. 

All in all, serial din ăla cu personaj principal care are ușoare probleme psihice, crime, povesti de dragoste, reveniri surprinzătoare, lucruri d-astea de fac un serial să fie decent spre bun.

Consumul de alcool chiar e o problemă. Soluţiile sunt, totuşi, ceva mai aproape decât credem

Când eram mic, dar şi când m-am făcut mai mare şi mi-am luat permisul, ai mei mi-au zis două lucruri: ai grijă cu viteza şi să nu te urci vreodată băut la volan.

Treaba asta mi-a rămas super bine impregnată în minte şi m-a făcut să nu mă îmbăt niciodată. Am ştiut întotdeauna când să mă opresc şi să trec pe apă, suc şi mâncare. 

Problema alcoolului e una super serioasă în România. Da, ştiu că nu pare şi că de fiecare dată când vin clasamentele internaţionale, începem să râdem de faptul că suntem pe primele locuri, uitând că unii oameni trec prin adevărate drame.

Din fericire există nişte oameni care se ocupă de problemele astea. Ei se numesc ALCOHELP şi reprezintă singurul program din România pentru prevenirea și tratamentul abuzului de alcool.

Potrivit studiului ALIAT, studiu realizat pe 5000 de români, aproape jumătate dintre cei care au făcut Testul AUDIT în cadrul programului Alcohelp au fost încadrați în categoria de consum nepericulos pentru sănătate, cu până la 2 băuturi pe zi, în cazul bărbaților și cel mult 1 băutură pe zi, în cazul femeilor. Ceilalți respondenți au descoperit că au un consum de alcool peste aceste limite (consum riscant, nociv sau extrem de nociv), punându-și astfel sănătatea la risc.

În ceea ce privește numărul de băuturi consumate la o ocazie, 72% dintre beneficiarii programului Alcohelp au consumat cel puțin o dată în viață peste 6 băuturi la o ocazie, ceea ce reprezintă limita peste care se consideră un consum abuziv. Dintre aceștia, 8% fac acest lucru zilnic, 17% săptămânal și 16% lunar. Tot printre beneficiarii programului Alcohelp, numărul mediu de ocazii de consum este mai mare în rândul bărbaților, de 9,6 ocazii pe lună, la fel și numărul de băuturi consumate, aceștia consumând în 3,4 ocazii pe lună (frecvent) peste 6 băuturi/ocazie.

Referitor la sentimentele asociate consumului de alcool, studiul arată că peste jumătate dintre beneficiarii programului Alcohelp se simt vinovați după consumul abuziv. Pe de altă parte, 27% simt că nu se pot opri din băut, iar 35% spun că sunt incapabili să-și îndeplinească sarcinile zilnice a doua zi după un episod de consum exagerat de alcool. Mai mult, 23% din persoane recunosc că s-au rănit sau i-au rănit pe alții în urma abuzului de alcool, iar 40% spun că au fost sfătuiți anterior să reducă consumul, 28% chiar în ultimul an.

Uber Eats extinde orele și aria de livrare și încheie un parteneriat exclusiv cu restaurantul Carul Cu Bere

La șase luni după lansarea în București, Uber Eats anunță extinderea orelor de livrare până la miezul nopții, pentru început de la peste 60 de restaurante din zona centrală a Capitalei. Până acum, livrarea era disponibilă doar până la orele 22:00. A fost extinsă și aria de livrare, care, față de primele luni, cuprinde acum și zone ca Berceni, Rahova, Drumul Taberei sau Titan. Adica voi putea în sfârșit să îmi comand mâncare și acasă, nu doar la radio.

O altă noutate este parteneriatul exclusiv cu unul dintre cele mai iubite restaurante din București, devenit un simbol al Bucureștiului: Caru’ cu Bere. Începând cu luna noiembrie, utilizatorii pot comanda în premieră, doar prin Uber Eats, faimoasele feluri de mâncare tradiționale, precum ciorba de fasole cu afumătură, Specialitatea Casei (ciolan românesc de porc servit cu varză acră călită) sau papanaşii cu brânză dulce, smântână şi dulceaţă.

“Caru’ cu Bere este restaurantul preferat al bucureștenilor. Cu ajutorul Uber Eats, aceștia se pot bucura de gustul preparatelor favorite de la Caru’ cu Bere acasă sau la birou, zi de zi. Este pentru prima dată când secretele preparatelor Carului cu Bere devin accesibile în afara spațiului istoric al restaurantului, printr-un sistem de livrare. Colaborarea cu Uber Eats pe celelalte restaurante din grup ne-a încurajat să extindem parteneriatul și pentru Caru’ cu Bere, restaurantul emblematic al Bucureștiului. Cererea există, așteptăm doar partenerul perfect care să livreze în cele mai bune condiții preparatele” a spus Ramona Popescu, Marketing Manager City Grill Group.

În prezent, Uber Eats are peste 400 de restaurante partenere în București. Printre noile restaurante adăugate recent în aplicație se numără și Auchan (La Masă), Calif, Condimental, La Finca Alioli + Alioli, Flying Pig sau Raionul de Pește.

Despre Uber Eats:

Uber Eats este o aplicație de livrare de mâncare care face din comandarea mâncării o experiență la fel de simplă precum comandarea unei curse, indiferent dacă eşti acasă, la birou sau în parc. Uber foloseşte tehnologia și reţeaua de curieri și restaurante pentru a livra eficient mâncare către utilizatori, care își pot urmări comanda în aplicație, pot modifica cu usurință punctul de livrare şi pot folosi acelaşi cont de pe care solicită curse Uber.

Serviciul Uber Eats a fost lansat în decembrie 2015 în Toronto, iar momentan aplicaţia este disponibilă în peste 290 de oraşe din peste 30 de ţări din întreaga lume, cu peste 100.000 de restaurante partenere. 

Bucharest Gaming Week revine în perioada 4-9 decembrie

Bucharest Gaming Week, evenimentul dedicat industriei de gaming și pasionaților de jocuri video din România, revine cu o nouă ediție în perioada 4-9 decembrie 2018. După ce primul eveniment a adunat peste 10.000 de participanți, de la pasionați de esports, gameri dedicati și dezvoltatori de jocuri din România până la specialiști din industria de game development, noua ediție va prezenta publicului noile jocuri create în România, noile oportunități ale industriei și cele mai tari competiții de esports.

Pe parcursul săptămânii, Bucharest Gaming Week se va manifesta prin numeroase evenimente conexe, dedicate industriei dezvoltatoare de jocuri din România, printre care:

  • expoziții de artă care evidențiază talentul și creativitatea artiștilor români
  • conferințe despre stadiul și oportunitățiile industriei de game development
  • workshop-uri de game design dedicat liceniilor bucureșteni
  • competiții în cele mai populare gaming pub-uri din Capitală

Evenimentul central va avea loc la Romexpo, în weekendul 8 – 9 decembrie, și va reuni jucătorii pasionați cu cei mai populari streameri și vloggeri din România, oferindu-le ocazia de a descoperi proiecte la care lucrează studiourile de game development din România și de a participa la diverse competiții organizate de parteneri.

Mai multe activități surpriză vor fi anunțate pe parcurs, iar programul complet al evenimentelor din cadrul Bucharest Gaming Week va fi dezvăluit treptat, pe site-ul www.bucharestgamingweek.ro , www.arcub.ro  precum și pe pagina de Facebook a evenimentului.

 

„A Star Is Born” sau „Cum să spui o poveste de o oră în două ore și un sfert”

Hei, salut, vrei o părere ușor nepopulară? Ai întrat unde trebuie! Ia loc, avem de discutat. 

Am văzut acum câteva zile A Star Is Born, filmul cu Bradley Cooper în rol de Sergiu Nicolaescu, în sensul că e și regizor și actor principal, și cu Lady Gaga în rolul Loredanei cu ceva mai mult talent actoricesc. Surprinzător. Revin la asta. 

Povestea filmului e draguțică. Pe mine ma prinzi foarte tare dacă îmi arăți ceva despre cum iubirea schimbă oameni și îmi mai spui și ceva despre visul american. Pur și simplu încă mai cred în prinți și prințese și d-astea.

Filmul începe cu o Lady Gaga în rolul lui Ally, o lucrătoare într-un restaurant și un Bradley Cooper în rolul lui Jack, nu, nu ala din Titanic, altul, care e un artist celebru, dar care are probleme mari cu bautura. Cei doi se întâlnesc într-un bar, el o vede pe ea cum cântă, o cunoaște, se îndrăgostește și ca prin minune e cea mai importanta persoana din viața lui.

O ia în concerte, ea dezvolta o carieră solo de succes, el începe să își accentueze problemele cu alcoolul și cele cu auzul, iar ce urmează de acolo, vedeți în film, că doar nu e un articol de spoilere ăsta.

Deși cred ca Lady Gaga face un rol decent în A Star Is Born, ceva în filmul ăsta nu se leagă. Mă pierde aproape la fiecare 15 minute, cu o secvență de 10 minute care nu spune nimic și care putea fi ușor scoasa de acolo, fără sa simtă nimeni lipsa. Altfel spus, filmul ăsta e plin de cadre lălăite, fără vreun sens pe care eu să-l fi depistat neapărat, care spun o poveste ce poate fi spusa lejer într-o oră jumătate.

A Star Is Born e unchiul ăla care de fiecare data se îmbată la întâlnirile de familie și îți spune aceleași și aceleași detalii, ore în șir, deși tu ai o viață de trăit și n-ai atât de mult timp să pierzi pe lucruri inutile. A Star Is Born e ca proful ăla pe care îl placi destul de mult și care are o poveste foarte mișto, dar o ia de multe ori pe arătură și îți spune lucruri irelevante, doar pentru că poate, nu pentru ca te-ar ajuta cu ceva să înțelegi tabloul complet.